In aceasta saptamana a deniilor din postul mare,in fiecare seara se citeste cate o evanghelie care cuprinde un episod sau chiar mai multe care au avut loc incepand cu intrarea lui Hristos in Ierusalim, adica din duminica floriilor,cum i se mai spune.
Ieri de ex. s-a citit momentul in care Iisus fiind pe drumul catre Ierusalim,a flamanzit.A trecut pe langa un smochin si cand s-a apropiat de el,a constatat ca nu erau decat frunze in el.Si vazand asta a spus:"de acum sa nu mai fie roada in tine in veac"!
Iar smochinul se spune ca s-a uscat pe loc.
Interesant e faptul ca iarasi se spune ca atunci, nu era inca timpul roadelor,de aceea copacul nu avea decat frunze.Firesc nu?
Dar Hristos nu a tinut cont ca nu era vremea roadelor.
La El parca totul se rasuceste,firescul devine nefiresc,iar nefirescul firesc.La El totul e in "acum" sau niciodata.Maine?Nu exista.Tehnici prin care sa devenim mai buni?Nu imi amintesc ca El sa ne fi invatat vreuna.
Singurii pe care i-a admonestat intr-un mod brutal au fost evreii care tineau toate ale legii dar pe dinauntru erau mai uscati decat smochinul de care vorbeam.Nu s-a legat de curve sau desfranati, nu avea treaba cu cei care zaceau in patimi grele,doar le spunea acestora:"de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu iti fie tie si mai rau".Pentru ca acest fel de patimi duc la boala si implicit la moarte, fiecare e liber sa aleaga.
Deci nu a avut treaba cu acestia,mai vindeca pe unul sau pe altul,le mai spunea cate o pilda,dar nu a certat pe nici unul dintre cei simpli.
Dar de cand a intrat in templul din Ierusalim,Iisus nu a mai fost baiatul bun si bland dupa care toti alergau.A lasat smerenia si a apucat in maini sfanta manie.La propriu!
Caci de cand a intrat in templu si i-a vazut pe schimbatorii de bani si pe cei care se tocmeau ca la piata, a pus mana pe bici, a rasturnat mesele celor care vindeau si a strigat:
"casa Tatalui meu,casa de rugaciune se va chema,iar voi ati facut din ea pestera de talhari"!
Nu s-a mai dus asa,cu frumosul si vorba dulce ca sa-i faca pe acestia sa inteleaga ca nu e bine ce faceau.Asta ar fi insemnat sa se roage la ei ca sa iasa din templu.Nu l-ar fi ascultat nimeni,ci din contra l-ar fi luat in ras,cu siguranta.O fi lovit in stanga si in dreapta,asta nu se stie,cert e ca a curatat templu rapid fara sa stea prea mult pe ganduri,pentru ca puterea Lui nu era din lumea aceasta.Daca ar fi fost o putere obisnuita,nu ar fi convins.
La o asa mentalitate precum a evreilor tipicari,preocupati doar de respectarea legilor,nu se putea interveni decat la modul asta, punand mana pe bici.
Cuvintele cu care ii infiereaza pe evreii tipicari sunt actuale chiar si astazi,dar ele nu se adreseaza doar evreilor, ci tuturor celor care se simt cu musca pe caciula.Va redau doar cateva versete:
"Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! "
Pare El agresiv cand spune aceste cuvine sau cand curata templul punand mana pe bici?
Probabil ca da,dar El nu a facut compromisuri cu nimeni doar ca sa dea bine in pesiaj,cuvintele de mai sus marturisesc asta cu tarie.
"Tipic tipic si la inima nimic",cum spunea un parinte de-al nostru. Adica multe frunze dar fara roada.Iar oricat ar fi frunzele de frumoase,ele nu inseamna absolut nimic,eventual doar un acoperamant care iti ia ochii si iti fura mintea de a nu mai putea vedea hidosenia interioara bine camuflata.
Ce puteau semnifica frunzele acelui smochin?Pai e simplu: ritualurile care mai de care mai stralucitoare,iar evreii stau probabil cel mai bine la capitolul asta,pentru fiecare moment, ei detin un ritual,bine subliniat in legea Torei.
Dar nici cu crestinii nu mi-e rusine.Mai ales acum cand toata suflarea se vantura la spovedit si impartasit si se agata de aceste "taine" ca de o ultima reduta. 6 sapatamani de post aspru cat cuprinde,canoane si rugaciuni.Bune si ele.
Dar sunt doar frunze sau au dat si roade? Pentru ca daca constiinta se linisteste doar pentru ca m-am spovedit si m-am impartasit,vai de mama ei de constiinta!Vai de statutul de crestin! Simpla eticheta,nu iti aduce nici o roada,asta e clar. S-a schimbat ceva in mine in urma postului sau doar am mancat de post si mintea mea a haladuit pe aiurea in timpul asta?S-a schimbat ceva sau patimile ard in continuare in mine ca in cuptorul Babilonului?
M-am spovedit si eu acum vreo 3 zile,nu o mai facusem de 1 an. Dar acum am simtit foarte intens nevoia de a ma impartasi .Si asta pentru ca il simt pe Hristos in mine,nu pentru ca m-ar mustra constiinta ca iaca trece postul si eu nu m-am spovedit.Nu am avut destul curaj ca sa ma impartasesc fara sa ma spovedesc.Si atunci ca razvratirea mea sa nu atinga paroxismul,iata ca m-am conformat acestei mari "taine",spovedania.Dar nu ma intrebati cum a fost,pentru ca nu am ce sa va spun.Nici nu ma asteptam la ceva anume.Doar vroiam sa o fac pentru ca sa ajung la impartasanie. Am inteles,asta e o taina prea mare,ni se iarta pacatele fara ca noi sa simtim ceva anume...bla,bla,bla!
Stiu insa ca adevarata mea spovedanie e aici.
Daca cumva Dumnezeu are cont de facebook,il rog sa isi faca timp si sa citeasca toate nebunelile mele de pe aici.Asta e marturia mea cea adevarata si nu vrajeala de la spovedanie.Atunci cand scoti ceea ce este ascuns in tine,atunci cand arati si altora ce sau cine esti,ce taina poate fi mai mare ca asta? Framantarile,certitudinile,ade
Sigur,e doar cazul meu,mie imi foloseste modul asta,nu va luati dupa mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu