Multi ştiu calea, dar nu toţi merg pe ea, căci dacă ar merge pe ea și s-ar iubi cu adevărat pe ei înșiși, nu s-ar mai autosabota nici măcar în glumă prin cuvinte de frecvenţă joasă ca păcătos, neputincios, ticălos sau nevrednic...
Mulţi predau lecţii de viaţă citite de prin cărţi, dar puţini au puterea să îşi facă cunoscută propria experienţă de viaţă, chiar dacă a fost una plină de greşeli, de răni şi de examene iarăşi şi iarăşi ratate...
Mulţi înţeleg adevărul vieţii, dar nu toţi şi-l impropriază practic în viaţa de zi cu zi, căci nu sunt dispuşi să şi testeze acest adevăr şi să-l pună în balanţa cotidianului, de frică ca nu cumva adevărul lor să fie dovedit a fi doar minciună…
Mulţi au vorbit şi scris tomuri întregi despre chipul şi asemănarea divinităţii, dar extrem de puţini ar putea să afirme că îşi trăiesc propria viaţă doar după chipul şi asemănarea lor înşişi…
Mulţi cunosc lucruri teoretice despre spiritualitate, dar la primul impas care le zdruncină realitatea, uită subit ceea ce doar au cunoscut fără să experimenteze, iar după ce zdruncinătura a trecut, se vor identifica cu dezamăgirea spirituală şi vor ţipa în gura mare că totul e o minciună, uitând de faptul că simpla teorie neexperimentată, nu e decât o altă părere care doar umple văzduhul de cuvinte…
Mulţi pot susţine tratate întregi despre minte, suflet şi trup, care mai de care mai filozofice şi mai alambicate, dar la primul faliment financiar se surprind falimentaţi şi spiritual în acelaşi timp…
Mulţi urmează un ritual religios până la ultima literă, dar puţine dintre aceste minţi blocate şi habotnice, pot discerne între o litanie emoţională ce ţine de tipic şi adevărata rugăciune care ţine doar de spirit…
Mulţi predică iubirea necondiţionată şi par a fi ceva în ochii celorlalţi, dar dacă le observi atitudinea îngâmfată de dincolo de vorbe, vei percepe exact cine sunt cu adevărat atunci când îi vei contra sau când îi vei peria, privind cum îşi schimbă imediat atitudinea cameleonică în faţa ta…
Mulți trăiesc permanent doar în stări de vibrație foarte joasă pentru că încă nu s-au cunoscut și încă nu și-au reîntregit ființa care odată recunoscută, nu ar mai permite oricui să capete drepturi asupra sa perturbând-o, ci ar rămâne mereu întregi în iubire față de ea, chiar dacă viața uneori îi mai doboară, chiar dacă uneori ego-ul îi mai trădează...
Mulţi se autoamăgesc că nu au timp şi un loc anume ca să lucreze cu ei înşişi, şi tot se conving de asta doar pentru a se justifica în a nu face nimic, dar nu pot recunoaște în schimb că lucrul cu tine însuţi nu necesită nici un timp şi nici un loc anume, ci doar să fii cât mai conştient de stările tale acolo unde eşti şi în timpul prezent în care te afli…
Mulţi nu îşi doresc nici măcar un copil, de frică ca nu cumva acesta să îi scoată din zona de confort, dar nu realizează că printr-un copil începi să te cunoşti cu adevărat pe tine însuți şi să-ţi retrăieşti pe un nivel conștient copilăria, având astfel ocazia de a remedia şi vindeca vechile traume, abuzuri sau răni care poate te-au marcat odinioară…
Mulţi bărbaţi se înfoaie ca nişte cocoşi atunci când vor neapărat să impresioneze o femeie etalându-şi în faţa ei manierele gentile şi vorbele mieroase, dar după ce o cuceresc, toate acestea se evaporă rapid şi rămâne în mulţi dintre ei doar instinctul…
Multe femei singure îşi doresc cu disperare un bărbat lângă ele prin care să uite de singurătatea lor, dar o femeie deşteaptă şi trecută prin viaţă ştie că nu orice mascul se poate numi bărbat, astfel încât acceptă mai bine singurătatea decât încă un nou surogat…
Mulţi suflă suflare de viaţă, dar nu trăiesc viaţă la propriu, ci doar la figurat. S-au blocat în mlaştina regretelor, a vinovăţiilor, a resemnării, a pustiirii lăuntrice. Şi acolo totul e rece şi dezolant, căci flacăra interioară nu mai arde cu putere, ci ea de-abia mai pâlpâie. Caută salvatori exteriori, aşteaptă să vină cineva şi să-i scoată din această mlaştină şi din acest abis. Dar nu vine nimeni şi nici nu va veni vreodată, atâta timp cât alegi să rămâi blocat ca într-o cursă. De ce te-ar trage cineva îndărăt, când tu nu îţi doreşti cu adevărat să ieşi de acolo? Pentru că dacă ai vrea cu adevărat, ai încerca să ieşi singur. De-abia atunci universul se va pune în mişcare pentru tine, când tu însuţi faci măcar un mic pas către tine!
Calea nu e doar una şi nici drumurile nu sunt doar într-o singură direcţie. Calea uneori coboară sau urcă, se întortochează sau se bifurcă. Unii se opresc şi rămân la prima bifurcaţie, de frică să nu aleagă ceva greşit. Aşteaptă îndemnuri ca cineva să vină şi să îi împingă încoace sau încolo, doar-doar s-or urni din loc. Mulţi ştiu calea lor, dar de frică, nu toţi aleg să şi meargă pe ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu