Aici nu există nici călăi şi nici victime, ci doar participanţi voluntari

Sufletele noastre şi-au asumat pe de-a-ntregul viaţa pe pământ. Au ştiut exact la ce să se aştepte atunci când au ales să sosească aici într-un trup uman. Au ştiut dinainte că provocările care li se vor ivi în faţă vor fi şi ele nenumărate. Au ştiut bucuriile şi durerile care îi încearcă pe oameni adeseori. Au ştiut exact despre acest teritoriu, unde într-o parte parcă e numai lapte şi miere, iar în altă parte numai lacrimi şi sânge. Au ştiut că nu le va fi uşor, dar nu le va fi nici greu, atâta timp cât îşi intuiesc menirea printre oameni. Au ştiut toate astea şi totuşi aceste suflete au ales de bună voie să vină iarăşi aici. Oare de ce or fi ales ele acest tărâm al dualităţii, de ce au ales să ia contact cu această materie oscilând permanent între lumini şi umbre, între frică şi iubire? Oare ce au aceste suflete de învăţat de aici?

Am venit pentru că am ales să fim participanţi voluntari la tot acest joc temporar. Unii au stat chiar în prima linie şi şi-au depus imediat cererea de revenire. Lor le place tare mult aici, ei vor adrenalină, lupte, împăcări, despărţiri, mai pe scurt aceste suflete iubesc pasiunea, iubesc viaţa pe pământ. Alţii au venit pentru că au de finalizat lucruri începute şi neterminate. Alţii au venit pentru că au o misiune bine întemeiată pe care dacă şi-o vor îndeplini, universal va avea şi el de câştigat de pe urma lor. Iar alţii şi cred că foarte mulţi, au venit pentru că pur şi simplu le place experienţa aceasta carnală plină de provocări, plină de ataşamente, de apropieri, de despărţiri, de atracţii, de frumuseţi trupeşti sau spirituale. Sufletele au şi ele curiozitatea lor de a fi printre oameni, de a simţi pământul sub picioarele trupului. Vor să revină şi iarăşi să se joace, să înveţe să meargă, să cadă şi iar să se ridice, să vorbească cu unul sau altul, să se îndrăgostească şi iarăşi să iubească, să cucerească inimi, să flirteze, să facă dragoste, să simtă toate aceste provocări sufleteşti şi trupeşti deopotrivă. Sau poate că au venit să creeze, să muncească, să reuşească, să eşueze chiar, să poarte polemici, să caute soluţii, să se autodepăşească.

Pentru că aici, iubiţii mei, nu sunt cu adevărat nici victime şi nici călăi. Aşa zisa victimă se va urca pe eşafod, iar aşa zisul călău o va aştepta mândru şi trufaş ca să o spintece. Spectatorii sunt şi ei prezenţi ca observatori. Căci absolut totul face parte din marele joc al vieţii. Victima vine în faţă tremurând, dar spiritul ei o îndeamnă mereu să meargă până la capăt, căci sufletul are nevoie să treacă prin experienţa asta. Călăul va fi fără milă, căci şi sufletul lui are de acumulat ceva prin această experienţă. Spectatorii sunt prezenţi, pentru că tot acest spectacol le crează şi lor tot felul de trăiri interioare. Aşa că toată lumea are ceva de câştigat. Nimeni nu pleacă cu mâinile goale. Participanţii sunt voluntari, aşa că nu s-a pus niciodată problema plăţii lor. În aparenţă nu li se vede plata, dar în realitate tot ceea ce experimentează sufletul îşi pune amprenta energetică pe el, în veci şi pururea.

Pentru că cu adevărat aici pe pământ cu toţii suntem eroi. Nu doar cei veneraţi că şi-au găsit sfârşitul pe câmpurile de luptă. Nu doar cei măcelăriţi pentru crezul lor. Nu doar cei pomeniţi prin calendare. Ci toţi, până la unul, de la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel mai slab până la cel mai tare, de la cel mai sărac până la ultimul bogat, de la cel ignorant până la cel mai învăţat, cu toţii suntem eroi! Dar încă nu ne dăm seama de asta. Încă nu realizăm curajul pe care îl avem în noi, de am acceptat cu toată puterea noastră să venim aici. Nu ne-a forţat nimeni, nu ne-a împins nimeni ca să cădem cu forţa din iubirea pură în materia duală. Am acceptat asta, pentru că cu adevărat ne foloseşte. Dar roadele nu se văd aici. Experienţele se desfăşoară în plan material, dar roadele lor sunt adunate pe plan spiritual.

Şi am venit ca astfel să mai facem un pas spre evoluţia noastră. Dar poate cineva va spune că nu are nevoie de nici o evoluţie. Chiar dacă o spune şi vrea neapărat să creadă asta, el este chiar şi în acest moment în permanentă evoluţie, dar nu-şi dă seama. Căci este imposibil să nu evoluezi într-un fel sau altul. Evoluţia spirituală e cel mai firesc lucru de pe faţa pământului. Existenţa însăşi e o evoluţie. Noi tot creştem, unii cu paşi mărunţi, alţii cu adevărate salturi în conştiinţă. Fiecare însă alege cât de mult sau cât de puţin e dispus la efort, la disciplină, la angajament. Dar orice suflet de pe tot globul se află acum într-o experienţă. Acea experienţă se vrea împlinită, oamenii vor învăţa câte ceva din ea, entităţile luminoase, toată divinitatea şi întreg universul are şi ea de învăţat ceva din ea. Doar aşa ne putem aduce contribuţia noastră, făcând alegeri, reuşind sau eşuând. Nimic aici nu e în zadar!

Şi unde mai este binele atunci, unde mai este răul? Dar oare ce este acest bine şi ce este de fapt, acest rău? Cine poate face diferenţa între acestea două, fără să se agaţe de absolut nici un clişeu spiritual sau religios, de nici o morală, de nici o condiţionare? Reuşeşte cineva? Atunci eu mă bucur pentru unul ca acesta, căci acolo nu mai există judecată, ci doar observare. Acolo nu mai există milă, ci doar compasiune. Nu mai există condamnare, ci doar acceptare. Nu mai există îndoctrinare, ci doar deschidere. Spiritul nostru e deschis permanent la orice fel de experienţă pe care simte nevoia să o treacă. Mintea însă îi pune adesori numai piedici şi ea tot bolboroseşte ca o moară stricată: „asta e bine, asta e rău, asta e bine, asta e rău!” Şi astfel se insinuează frica şi experienţa sucombă şi ea. Însă doar se amână pentru un timp, căci spiritul nu suportă frica şi va găsi el alte metode de a a trece prin acea experienţă la un moment dat.

Energia iubirii este prezentă aici printre victime şi printre călăi. Unul abuzează de altul, celălalt se plânge de acest abuz. Însă şi asta face parte din marele joc. Dar după ce şi unul şi altul trec de bună voie prin experienţa umană, spiritele lor se îmbrăţişează şi îşi fac o mică reverenţă unul în faţa celuilalt. Ei ştiu că toţi au de câştigat doar. Dar lumea nu ştie asta, căci ea vrea doar să aprecieze „binele” şi să condamne „răul”. Între lumini şi umbre, sufletul tot evoluează şi acumulează.
Căci aici pe pământ, nu există nici călăi şi nici victime, ci doar participanţi voluntari!