Rămâi prezent în prezență!

Mergând printre oameni cu trupul sau zburând prin văzduh cu cugetul, rămâi prezent în prezență. Fii de partea ta de la începutul răsăritului și până la sfârșitul apusului. Diminețile îți spun cu bucurie „Bine ai venit!” Înserările îți spun și ele cu pace „Bine ai sosit!”
Nu fi complexat că ești bărbat. Nu fi complexată că ești femeie. Nu te frământa nici că ești prea slab, nici că ești prea proporționată. Nu te măcina nici că ești prea bogat, nici că ești prea săracă. Să nu-ți pese dacă vreunul te lingușește, nici dacă vreun altul te sfidează. Nu regreta trecutul, nu îți fă griji nici pentru viitor. Doar fii prezent în prezență. Acolo unde te afli chiar acum, acolo ai un rol de îndeplinit și ai o mică misiune de rostuit. Nu-ți bate joc de locul pe care ți l-a rezervat Universul în această viață. Ci umple-l cu prezența și nu îl goli cu absența!
Nu te întuneca privind în jurul tău, ci luminează-te intrând înlăuntru. Oare ce găsești acolo, unde nimeni nu are acces, unde nimic nu poate pătrunde? Coboară și realizează încă odată cine ești, de ce ai venit aici și care e menirea ta printre oameni. Vorbește cu tine însuți și învață să te asculți, dincolo de zgomote, dincolo de vorbe, dincolo de șoapte...
Nu îți anihila glasul conștiinței, căci el este canalul prin care îți vorbește Universul către sinele tău. Zâmbește dacă vrei când citești aceasta, dar nu-ți călca pe sufletul sinelui tău. Ascultă acest glas căci el nu te minte. El vine din interior și pleacă tot în interior, pentru că în realitate nu există nici o despărțire între tine și mine, între tine și divinitate. Tu ești Eu iar Eu sunt tot Tu. Sinele e Una, doar personalitatea diferă. Iubirea e Una, dar manifestările ei sunt multiple. Așa că nu te precipita în zadar căutând confirmări din afară, căci singura ta confirmare veritabilă nu poate veni decât dinlăuntru!
Când simți că te-a cuprins subit întunericul și nu te mai poți susține, iarăși rămâi prezent în prezență. Nu te lupta cu nimicul, ci doar observă-te până când lumina se va înfiripa iarăși în tine. Lasă gândurile negre să vină și să-și facă treaba. Dacă tot le-ai dat atâtea drepturi, vor și ele acum să își mănânce pâinea lor. Nu-i nimic, vor veni și iarăși vor pleca. Însă fii atent la ce simți în urma acestor gânduri negre și cum se insinuează panica ca un șarpe încălzit la sân. S-a obișnuit poate de o viață și între timp s-a instalat acolo unde îi e bine, adică între panică și disperare, între depresie și dezamăgire, între resemnare și pasivitate. Observă cum se creează acest mic șarpe și cum se mărește cu fiecare gând negativ generat. Nu pierde nici o senzație dar în acelați timp nu fi copleșit. Oprește această mașinărie și această minte de maimuță, după care iarăși observă-te și vezi ce simți. Oricât de rău ar fi, nu uita: până și acest moment mai greu va trece!
Dar fă într-un final saltul și trecerea de la întuneric la lumină. Scutură-te de penibil, renunță la prejudecăți. Înlătură și competiția dintre tine și un altul. Estompează și nevoia de a le da peste nas altora atunci când prințul egocentric din tine vrea să facă pe nebunul. Lasă-i pe ceilalți să facă pe nebunii în nebunia lor. Nu căuta pacea acolo unde e doar tulburare. Nu te hrăni cu răutatea, învață mai bine detașarea față de toate efemeridele vieții care țin decât numai o clipită.
Așadar, pe culmile disperării sau pe piscurile bucuriei, rămâi prezență! Într-o barcă sau în alta, pe o cale ușoară sau pe un drum mai greu, indiferent unde ai fi și indiferent ce ai face, te afli pe un drum. Acesta este drumul tău, unic, irepetabil. Onorează-te din plin mergând pe drumul tău, căci el îți aparține și tu ești singurul menit să mergi pe el. Celebrează fiecare obstacol ca fiind o nouă oportunitate de a te depăși, de a experimenta și de a te cunoaște. Privește în stânga sau în dreapta, în față sau în spate, dar nu te opri. Mergi doar înainte, nu un pas înainte și doi înapoi. Iar când drumul tău se intersectează cu drumul altuia, vezi să nu intri pe drumul lui, să rămâi acolo și să-ți pierzi identitatea.
Respectă calea altuia, dar recunoaște-ți fără ezitare calea ta. Nu judeca și nu încerca să îndrepți calea altuia, căci acela are de trecut prin tot felul de etape pe drumul său, iar nu tu ești cel care respiră și trăiește în locul său, ca astfel să ai cumva vreo autoritate în fața alegerilor celuilalt. Nu te judeca nici pe tine pentru drumul pe care singur ți l-ai ales, aceea este calea pe care ai nevoie să o parcurgi în acest moment. Doar rămâi alături de tine, doar rămâi prezent în prezență!