Întrebările potrivite

Uneori în viaţă e necesar mult curaj ca să răzbaţi. E necesar chiar să duci un mic război cu tine însuţi. Un război în care nu vor rămâne victime fără suflare pe câmpul de luptă, ci unul la al cărui final, vei rămâne doar tu singur în picioare în mijlocul tuturor preconcepţiilor, a nenumăratelor prejudecăţi, blocaje, automatisme şi credinţe limitative care la sfârşitul luptei, rămân întinse la pământ în faţa conştiinţei tale luminoase.

Lupta e doar una. Cu tine însuţi. Victimele însă sunt multe, în funcţie de cât de mult te-ai lăsat „furat” în faţa celor care te-au amăgit mai mult sau mai puţin că îţi vor doar "binele". Învingătorul e doar unul. Tu însuţi. Câştigul? O plecare din acest peisaj temporar, cu sufletul şi cu conştiinţa împăcate.

Din tot ce scriu pe aici, reţine mai ales un singur lucru, pe care tu îl ştii foarte bine, dar care între timp e posibil să îl fi uitat. Eu doar ţi-l reamintesc: te afli aici, doar pentru creşterea ta spirituală şi nimic altceva. Nu uita nici măcar o secundă că tu în pemanenţă acumulezi ceva cu care vei pleca dincolo. Acumulezi informaţie, cunoaştere, experienţă, trăire, înţelepciune, discernământ, toate acestea sunt înregistrate cu mare drag de către spiritul tău care le va lua cu el la un moment dat în astral, atunci când inevitabil se va întoarce din această scurtă misiune, din nou Acasă.

De aceea, orice clipă trăită e un mare câştig. Orice om cu care interferezi e un mare dar. Orice zi e o mare provocare. Orice „greutate” e de fapt încă un hop care odată trecut se transformă într-un mare bine care ţi se face pe termen lung, adică în veşnicie.
Chiar dacă am amintit de „luptă”, am făcut-o nu pentru a-ţi spune că viaţa e o luptă strângând din dinţi, ci doar pentru a înţelege responsabilitatea noastră în această viaţă. Iar aceasta nu se poate face cu veşnice mângâieri pe propria burtică, ci de cele mai multe ori e nevoie de o sinceritate cu tine dusă la extrem. De ce însă ai avea nevoie de acest „self-inquiry”, adică de această cercetare lăuntrică? Pentru că nu vrei să trăieşti crunta dezamăgire după plecarea ta de aici, atunci când îţi vei revedea şi retrăi toate oportunităţile pe care le-ai avut în această viaţă şi pe care ți le-ai repudiat. Nu vrei asta, crede-mă. Nu vrei să te reîntorci aici pentru a o lua de la capăt cu aceleaşi lecţii pe care nu ai vrut să le înveţi la timp, ci doar ai vrut să tot copii la marele examen numit „viaţă”. Păcălind viaţa, de fapt te păcăleşti singur. Căci absolut totul are ecou în eternitate.

A-ţi pune întrebările potrivite, e un mare act de curaj. S-ar putea să nu îţi placă răspunsurile care vor veni din tine. Dar oricât de amară ar fi această introspecţie, fă-o cât nu e prea târziu. Adică în „aici şi în acum.” Fii tranșant cu tine și nu te menaja în a-ţi răspunde fără să încerci să fugi de tine însuţi.
Simplele întrebări, „cine sunt eu”, „ce simt acum”, „ce gândesc acum”, au o mare putere, te aduc imediat în prezent şi te fac imediat conştient de sine. Dar ele au o conotaţie mai mult generală şi mai puţin una personală. De aceea, după ce ai terminat cu aceste întrebări( impropriu spus „terminat”, oricând ţi le pui ele sunt binevenite), intră şi mai mult în tine, dar de această dată fă-o pe secţiuni de viaţă. Acolo unde există o implicare emoţională, pe acel fragment de viaţă, stai pe el, analizează-l şi pune-ţi întrebări.

De exemplu, ia secţiunea referitoare la job-ul tău şi la munca ta zilnică. Întreabă-te care e rostul tău acolo şi ce ai de învăţat? Ce răspundere ai aflându-te în acel sistem sau în acea companie? Te regăseşti în acea poziţie sau îţi faci treaba cu silă în suflet? Cazi de multe ori în inevitabilele bârfe despre colegi și despre boss-ul tău, sau nu te bagi în mijlocul lor? Când te scoli dimineaţa, o faci cu greutate când te gândeşti că „trebuie” să pleci acolo? Te duci la acel job doar pentru a-ţi plăti facturile şi pentru a supravieţui cumva? O faci doar pentru bani? Cu ce te întorci acasă după orele de acolo, cu o stare mai bună sau mai proastă?

Apoi ia fragmentul de viaţă în care eşti implicat relaţional. Prietenul sau prietena, soţul sau soţia, te susţin în ceea ce ai de făcut? Sunt de partea ta sau te critică şi te jignesc? Când ajungi acasă ţi-e bine sau îţi vine să o iei la sănătoasa? Ai tendinţa de evadare din acea relaţie sau te simţi total confortabil în ea? Îţi îmbrăţişezi partenerul de viaţă sau pleci dimineaţa bosumflat şi te întorci seara fără nici un chef? Există comunicare sau ai tendinţa de a te ascunde, de a disimula? Viaţa voastră e un întreg sau sunt două vieţi paralele care se intersectează când şi când? Relaţia în care eşti implicat e o corvoadă sau o bucurie?

Acum referitor la sănătatea ta şi la trupul tău. Îţi acorzi timp pentru puţin efort fizic zilnic? Faci un sport sau măcar te plimbi măcar puţin în natură? Te simţi bine în pielea ta şi cu kilogramele pe care le ai? Sau ai prins deja proporţii şi nu mai e nimic de făcut decât depresia în faţa televizorului? Nu te amăgi singur, respectă efortul pe care îl faci şi nu te autosabota în zadar. Fi frumos și cu sufletul, dar și cu trupul în același timp.

Referitor la religia ta. Majoritatea cred că religia în care se nasc e o chestie „pe viaţă”. Dar poate veni un timp în care nu te mai regăsești deloc în ea. Nimic nu e pe toată viața. Te regăseşti acolo, îţi face plăcere să participi la acel ritual, aştepţi acele ore petrecute în cadrul bisericii tale sau o faci de frică să nu semneze altul condica în locul tău? În timpul ritualului te bucuri sau abia aştepţi să pleci? Cei pe care îi urmezi acolo, preoţi, pastori, învăţători sau ce or mai fi, îţi dau libertate sau te constrâng într-un fel sau altul? Îţi impune cineva cum să te îmbraci, ce să mănânci şi chiar de câte ori ai voie să faci dragoste cu partenerul tău? Eşti respectat ca individualitate unică sau doar urmezi o turmă mânată încoace sau încolo? Religia ta funcţionează după calapodul discriminator „cine nu e cu mine e împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte”? Îi judeci pe cei care fac parte din alte religii? În decursul timpului şi a ritualului la care participi, ai sporit în bunătate sau în răutate? Ai ajuns cu adevărat să te iubeşti pe tine însuţi?

Referitor la spiritualitatea ta. Eşti cu adevărat sincer atunci când citeşti anumite cărţi de spiritualitate sau cauţi doar să îţi umpli timpul? Când participi la un seminar sau un curs pe o anumită temă, te duci mai mult pentru sporirea ta lăuntrică sau doar pentru socializare? Maestrul care te ghidează trăieşte aşa cum vorbeşte sau e doar un mic impostor al cărui idol este doar banul? De când urmezi şi practici acea formă de spiritualitate şi acele tehnici, ai crescut spiritual în iubire sau doar te autoamăgeşti singur? Are ea aplicabilitate în viața de zi cu zi?

Mergi mai departe cu această introspecţie în funcţie de viaţa pe care o trăieşti. Ia-o uşor şi cu răbdare pe mici fragmente din realitatea ta, chiar şi din cele mai mici sau aşa-zis neimportante. Toate de fapt, sunt foarte importante. Nu uita că sufletul tău acumulează din absolut toate domeniile în care este implicat. Şi nu uita ca oriunde te vei afla și orice ai face, să ai curajul şi puterea de a te privi faţă-n faţă şi de a-ţi pune întrebările potrivite.
Fi ca o albină care adună din floare-n floare, doar ceea ce este cu adevărat folositor pentru ea. Căci absolut nimeni nu știe mai bine decât tine ce ți-e de folos, decât numai tu însuți!