Îmi place ziua de luni, pentru că în general îmi plac noile începuturi, noile încercări, noile angajamente. Toate acestea sunt de fapt, consacrări. Sau şi mai mult decât atât, promisiuni pe care ţi le faci ţie însuţi. Odată cu promisiunea, vine şi consacrarea, pentru că nu îţi poţi promite ceva şi să rămâi pasiv într-o aşteptare către ceva ce niciodată nu va mai veni. Aşteptarea inertă nu îţi aduce nimic decât numai şi numai dezamăgiri. Răbdarea de dragul răbdării, nu îţi aduce nimic benefic. Resemnarea precum că nu eşti în stare de mai mult, iarăşi nu te ajută şi nu ajută pe absolut nimeni. Unii se resemnează neîncercând ei înşişi ceva, ci doar privind la ceilalţi. Şi dacă cei din jur fac alegeri şi eşuează, implicit nici ei nu vor face alegeri motivante, căci dacă toţi cad, sunt convinşi că şi ei vor cădea.
Dar şi căderile fac parte tot din viaţă. Te ridici iarăşi şi iarăşi până când vei prinde putere pe picioarele sufletului tău şi astfel vei căpăta discernământul de a nu mai lua decizii contra fiinţei tale. Resemnarea e o alegere contra fiinţei tale. Pasivitatea, la fel. Aşteptarea, la fel. Răbdarea inertă, la fel. Dezamăgirea, tot la fel. Toate acestea sunt opţiuni ale neputinţei. Iar de aici până la suferinţă, nu mai e decât un singur pas. Aici nu se mai află nici un început, ci doar neantul şi amăgirea lui.
Căderile sunt doar provocări pentru ca tu însuţi iarăşi să te ridici. Ele te tot îndeamnă să cauţi tot mai adânc în interiorul tău şi să îţi asumi răspunderea de a găsi soluţia. Această soluţie se află în tine, nicăieri altundeva. Dar atunci când te consacri cu adevărat, nici Universul nu va sta nepăsător privind la căutarea ta neobosită. El îţi va trimite oameni care vor veni şi printre pălăvrăgeala lor, dacă vei fi atent şi îi vei citi printre rânduri, vei găsi răspunsul de care ai nevoie. Îţi va trimite situaţii de viaţă prin care vei trece prin tot felul de stări care iarăşi te vor face să nu renunţi. Îţi va trimite cărţi sau articole prin care s-ar putea să găseşti ceea ce cauţi. Toate lucrează pentru tine şi laolaltă cu tine, însă niciodată fără aportul tău.
Îmi place ziua de luni, pentru că ea îmi aduce mai multă nădejde şi mai multă credinţă. Te ridici şi priveşti cu iubire la impecabilitatea ta. Îţi ridici privirea şi îţi spui fără să clipeşti: „da, ştiu că tu eşti alesul”! Şi aşa şi este, pentru tine însuţi, doar tu eşti alesul! Tu eşti cel ales de a te angaja pe acest plan în crearea realităţii tale. Aştepţi ca alţii să vină şi să îţi creeze realitatea ta? Aşteaptă mult şi bine, somn uşor, vise plăcute şi reverii cât mai nostalgice! Mult spor în suferinţa ta!
De aceea tu eşti alesul, pentru că ţi s-a dat la îndemână absolut tot ce ai nevoie de a depăşi un nivel şi a transforma ostilităţile pe care le simţi că nu îţi sunt prielnice. Dacă doar te opreşti în faţa lor, cum oare le vei depăşi privind gură-cască fără să intervii în schimbarea acestora? Crezi că mediul tău neprielnic se va schimba de la sine? Niciodată. Tu ai venit în acest mediu tocmai pentru că ai puterea de a transforma realitatea în care te afli, în folosul tău. Ai venit tocmai pentru ca să te consacri, altfel la ce bun toată această mascaradă şi tot acest bâlci al deşertăciunilor?
De aceea tu eşti alesul, pentru că eşti singurul care îşi poate revendica realitatea sa. Când te naşti printre oameni, te naşti pentru că poţi să schimbi ceva prin prezenţa ta. Dar dacă doar vei îngroşa corul bocitoarelor, ratezi ţinta, ratezi menirea şi împlinirea ta. Nu lupta contra ta, ci doar fii mereu alături de tine, fii mereu alături de unicitatea ta, de originalitatea ta, de lumina ta, de divinitatea din tine! Asumă-ţi-o şi revendic-o!
De aceea tu eşti alesul, pentru că nu ai ajuns aici să te compari în zadar cu unul sau cu altul şi repetând resemnat „nu sunt la nivelul acestora!” Tocmai că nu eşti la nivelul lor te face unic! Dar oare nivelul tău ţi l-ai împlinit şi adevărata ta valoare ţi-ai identificat-o? Îţi place să citeşti despre spiritualitate şi să dai copy-paste-uri la nesfârşit din citatele celorlalţi? Dar unde te afli tu acum în realitatea ta şi care e citatul tău care te reprezintă cel mai bine? Când te vei lua pe tine însuţi în serios la modul cel mai serios? După moarte, în lumea de dincolo? De ce nu acum, de ce nu aici trăind cu bucurie în regatul realităţii tale?
De aceea tu eşti alesul, pentru că doar tu eşti capabil să ieşi din mlaştina necazurilor închipuite care seduc mintea ta! Lasă-le pe acestea şi vezi-ţi de viaţa ta! Iar viaţa ta e dincolo de orice neputinţă, dincolo de orice ataşament, dincolo de orice slăbiciune care caută să te convingă că eşti un nimic şi că trăieşti degeaba! Dacă toată umanitatea se identifică cu suferinţa, ieşi din mijlocul lor şi lasă-i să aleagă ceea ce vor ei să aleagă, căci dacă nu te regăseşti în alegerile lor, la ce bun acest compromis şi această călcare pe suflet? A da bine faţă de cei cu care nu rezonezi e o dovadă de slăbiciune şi printre acest fel de oameni nu îţi poţi găsi menirea ta pe pământ. Nu repudia pe nimeni, dar în acelaşi timp nu te repudia pe tine însuţi!
Iubeşte-i pe toţi, dar nu uita să te iubeşti pe tine cu adevărat, căci pentru tine însuţi chiar tu eşti alesul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu