Când poţi alege lumina, oare de ce alegi întunericul?

Când poţi merge cu demnitate pe calea desăvârşirii, oare de ce alegi să te târăşti pe calea ratării, prietene al meu?

Când poţi crea lucruri minunate care îţi împlinesc fiinţa, oare de ce alegi doar să fii martor pasiv la creaţiile celorlalţi, prietene al meu?

Când poţi să te bucuri de viaţă în toată plenitudinea ei, oare de ce alegi doar să te plângi de realitatea pe care tu singur ai creat-o, prietene al meu?

Când poţi ajunge să te iubeşti cu adevărat pe tine prin tot ceea ce eşti, oare de ce alegi să te compari şi să te raportezi mereu la ceilalţi, prietene al meu?

Când poţi să fii tu însuţi oriunde şi oricând fără a te simţi nicicând penibil sau ridicol, oare de ce alegi să fii un altul cu aceeaşi mască, prietene al meu?

Când poţi să te scoli şi să te ridici luând-o iarăşi de la capăt, oare de ce alegi să zaci în neputinţă şi în resemnare, prietene al meu?

Când poţi deveni un mic creator ce îşi sculptează propria creaţie cu răbdare şi cu migală, oare de ce alegi să critici şi să cauţi nod în papură la creaţiile celorlalţi, prietene al meu?

Când poţi să împărtăşeşti lumii mărgăritarul cel de mult preţ care se află în tine însuţi, oare de ce alegi să îl ţii ascuns şi nefolositor nimănui, prietene al meu?

Când poţi lăsa totul de la tine şi a-i accepta pe ceilalţi exact aşa cum sunt, oare de ce alegi să te chinui în orgolii care te sfâşâie, prietene al meu?

Când poţi fi cu adevărat liber în bucuria ta nemărginită, oare de ce alegi să te înlănţui în frică şi nefericire, prietene al meu?

Când poţi fi un adevărat biruitor care s-a câştigat pe el însuşi, oare de ce alegi să fii mereu învins de patimi şi ataşamente, prietene al meu?

Când poţi contempla frumosul din tine, din natură şi din oameni, oare de ce alegi să priveşti doar ceea ce te tulbură, prietene al meu?

Când poţi să te înalţi prin gânduri senine şi luminoase, oare de ce alegi să te cufunzi în lamentaţie şi suferinţă, prietene al meu?

Când poţi grăi doar vorbe care îi susţin pe ceilalţi şi implicit pe tine însuţi, oare de ce alegi să răneşti şi să te răneşti cu vorbe răutăcioase, prietene al meu?

Când poţi să te caţări pe muntele care duce spre poarta sinelui tău, oare de ce alegi să cobori spre poarta neantului fără fund, prietene al meu?

Când poţi mulţumi şi binecuvânta cu recunoştinţă tot ceea ce îţi aduce viaţa în faţa ochilor tăi, oare de ce alegi să murmuri şi să cârteşti, să critici şi să judeci, prietene al meu?

Când poţi alege lumina, oare de ce alegi întunericul, prietene al meu?