Chanelling-uri contradictorii

În general îmi place să vorbesc despre ceea ce mă îndeamnă să susţin, nu să condamn sau că critic. De aceea, voi mărturisi din start că sunt atras foarte mult de tot ceea ce înseamnă chanelling. Însă oricât de pasionat aş fi de ceva, sunt genul care nu îşi pierde capul de pe umeri şi nu îşi lasă discernământul atârnat în cuiul credulităţii. Şi există multă credulitate în spiritualitate, de ce să nu recunoaştem, multă ignoranţă ale unor minţi mai mult sau mai puţin exaltate. Dar când eşti pasionat de ceva, mergi înainte cu curaj şi poate că însuşi drumul tău pe care mergi, te va învăţa chiar el discernământul prin provocările pe care le vei întâlni înaintând. Când înaintezi pe cale şi experimentezi la propriu, nu la figurat, capeţi şi discernământ totodată.

Referitor la acest fenomen de chanelling, nu pot spune decât că e minunat că la momentul acesta există o aşa efervescenţă şi deschidere către informaţie, către cunoaştere, către libertate. Şi deschiderea se tot măreşte şi oamenii parcă din ce în ce mai mulţi, se deschid şi ei, încep să îşi pună întrebări, încep să nu mai creadă minciunile propovăduite de atâta timp şi care nu mai au nici o putere în esenţa lor. Pentru tot ceea ce înseamnă spiritualitate însă, e nevoie de discernământ. Am mai spus-o şi probabil dacă o repet la fiecare articol, nu se va supăra nimeni, nu-i aşa?
Însă nu vreau să fac pe lupul moralist sau să dau lecţii pe aici. Nu vreau să par prea patetic şi să spun „atenţie la chanelling-uri!”, asta sună prea înfricoşător şi dacă şi eu îţi mai transmit frică, mai bine nu mă mai citi.

Eu vreau acum să susţin acest fenomen, nu să îl condamn. Dar ce argumente am? Nici unul. Ceea ce nu se vede, ceea ce nu e palpabil, e adeseori denaturat, condamnat şi refuzat ca nefiind credibil. Dar multe lucruri nu se văd pe aici, dar se simt atât de intens. Iubirea nu se vede dar se simte atât de real, poţi spune că e o presupunere? Frica iarăşi se simte, poţi spune şi despre ea că este o speculaţie? Bucuria, entuziasmul, plăcerea, tristeţea, toate se simt, ele nu se văd dar totuşi sunt reale. Şi cum adică ele sunt reale dacă nu se văd? Prin energia pe care o transmit aceste stări. Aici trăim cu trupurile în palpabil, dar cu spiritul suntem tot în tărâmul energiei şi al conştiinţei.

Şi acest chanelling e de fapt, tot o descărcare de energie. Noi adeseori descărcăm informaţii prin această energie pe care adeseori nu suntem conştienţi că o accesăm. Acum suntem conectaţi, dar nu durează mult şi iarăşi vine un gând de frecvenţă joasă care reuşeşte să ne deconecteze. Şi când spun că suntem conectaţi la ce mă refer? Răspunsul cel mai firesc şi simplu de înţeles este că conectarea la bucurie este chaneling-ul fiecăruia dintre noi. Această stare, într-o zi revine de mai multe ori, se pierde de mai multe ori. Oare câţi dintre noi reuşim să nu o pierdem niciodată? Câţi dintre noi reuşim să fim permanent conectaţi?

Atunci când eşti conectat la bucurie eşti pe o frecvenţă înaltă care îţi dă astfel posibilitatea de a te conecta implicit la Sursă, la Matrice, la Akasha, la Dumnezeu dacă vrei. Această conectare de care vorbesc, însemnă de fapt, inspiraţie. Adică a fi în-spirit. Iar când eşti inspirat, eşti pe creaţie, creezi şi te bucuri în acelaşi timp, făcând acest chanelling şi descărcând această inspiraţie de la Sursă către tine. Nu e vorba neapărat de o descărcare, un download aşa cum îl înţelegem noi cu minţile noastre. E în acelaşi timp şi o ridicare în vibraţie care te introduce către aceste planuri de conştiinţă mai înalte. E şi aceasta o reţea neuronală care se poate crea în timp şi poate deveni foarte stabilă, dacă este practicată constant. Şi cu cât o practici, cu atât îţi dai seama imediat dacă pici ca vibraţie din bucuria ta şi din conectarea cu divinitatea. Şi dacă ai constanţă în acest exerciţiu, nu te laşi în picaj prea mult, pentru că realizezi cu timpul, că atunci când pici, nu mai eşti tu ca sine divin, ci te identifici doar cu suferinţa egocentrică. Şi în suferinţa egocentrică vei fi mereu foarte conflictual, îţi vei căuta doar justificări, vei merge până în pânzele albe sau negre căutând doar dreptatea ta, vei judeca sau vei contra alte păreri, vei vorbi din superioritate spunând tuturor că doar calea ta e cea bună, că doar spiritualitatea ta e cea adevărată, că doar religia ta e cea mai cea.

Dar chanelling pur nu există. Cei care fac aceasta cu o entitate anume, transmit informaţiile cel puţin la mâna a treia. Energia pleacă de la sursă, e filtrată prin acea entitate şi apoi e filtrată iarăşi de cel care o transmite. Şi de sus până jos, această energie e mai mult sau mai puţin denaturată. E ca un canal prin care trece apa, dar în drumul ei, trece şi prin porţiuni mai puţin curate sau prin conducte murdare şi ruginite. Iar când deschizi robinetul, apa numai pură nu este. Dar cu cât conducta va fi mai curată, cu atât şi apa. Şi la fel, cu cât cel care face transmisia este mai evoluat spiritual şi mai puţin centrat pe ego, cu atât mesajul va fi cât mai aproape de adevăr.

Însă să nu uităm şi de entităţile mai puţin evoluate din astral care pot disturba mesajul transmis. Căci nu tot ceea ce se află „dincolo” este şi luminos şi bine intenţionat în acelaşi timp. Nu vorbesc de „demoni”, ci de entităţi mai puţin evoluate chiar dacă se află în alte dimensiuni. Ele sunt mult mai evoluate în dimensiunile superioare nouă, dar la nivel de iubire, unele sunt chiar împotriva noastră a oamenilor. Şi mai sunt iarăşi şi unele civilizaţii care nu prea sunt de partea noastră. Eu cred asta, nu suntem cu siguranţă singuri în univers. Dar toate acestea sunt lucruri secundare pentru noi oamenii. Cu extratereştrii sau fără, cu alte civilizaţii care ne sunt alături sau nu, cu alte entităţi care ne vor binele sau mai puţin, toate astea sunt efectiv lucruri secundare, cel puţin pentru mine.

Sunt secundare, deşi fascinante în acelaşi timp. Noi ca fiinţe spirituale, chiar dacă suntem limitaţi fiind în acest trup, nu avem practic nevoie de alte entităţi care să ne ghideze atâta timp cât noi înşine suntem conectaţi cu noi înşine. Nu tot ceea ce este în astral este mai evoluat decât omul. Dar când omul nu se cunoaşte pe sine, tendinţa de credulitate şi de primire a oricăror informaţii de „dincolo” e fascinantă. Şi de fapt, adeseori cel care transmite un chanelling, transmite de fapt, o metaforă. Unii trăiesc în proiecţia minţii lor şi au denumit acea proiecţie sub un nume sau altul, pare mai fascinant aşa. Dar nici asta nu contează, până la urmă mesajul transmis e cel care te convinge sau nu. Iar dacă el vine de la vreo entitate sau chiar din proiecţia minţii, asta se va simţi atunci când citeşti acea transmisie. Iar dacă simţi că ceva nu e în regulă, atunci cu siguranţă ori ego-ul a eclipsat informaţia ori entitatea care transmite nu e chiar una aşa evoluată.

Da, suntem cu toţii Una, dar la ce nivel există această unicitate şi această unitate? Dincolo de ego suntem Una, dar la nivel de ego cu siguranţă nu mai suntem chiar una. Aşa că ceea ce avem noi de făcut, nu e dependenţa faţă de vreo entitate sau de vreo civilizaţie anume, ci evoluţia noastră din „a fi”, prezenţa noastră aici şi acum ca lumină, ca bucurie. Iar dacă te fascinează acest chanelling, nu mai constructiv şi benefic ar fi să îţi creezi tu propriul tău canal către eul tău superior prin care să fii conectat cât mai mult sau chiar tot timpul? Aşa mi se pare mai benefic mie decât să chem alte entităţi către mine. Pentru că oricum entităţile luminoase mă susţin atunci când strălucesc din sine şi le chem tocmai prin energia pe care o transmit din sinele meu, din creaţia mea, nu din mintea mea care adeseori se identifică doar cu frica sau disperarea.

Când citeşti un chanelling, ce simţi? Pace, armonie, iubire? Atunci mergi în continuare dacă rezonezi cu el. Dar dacă simţi teamă şi nelinişte, mai gândeşte-te odată dacă acea transmisie vine de la vreo sursă evoluată sau nu.
Însă singura autoritate pentru tine, eşti tocmai tu. Singurul suveran pe viaţa ta, eşti chiar tu. La nivel de sine, tu singur ştii exact ce ai de făcut şi de creat. Nu ai nevoie de confirmări şi îndemnuri. Intră în centrul tău profund al armoniei şi de acolo înalţă-te către eul tău superior. Iar de acolo, treci în starea bucuriei de „a fi” unde toate sunt Una şi unde toate se regăsesc în iubire! Ridică-te cât poţi de mult şi de acolo, poţi simţi singur adevărul!