Nu suntem aici ca să criticăm

Nu suntem aici ca să criticăm,
nici ca unii pe alţii să ne judecăm,
dacă tu te regăseşti cumva în mine,
atunci vino, căci şi eu mă regăsesc în tine!
Suntem chemaţi spre creştere a ne susţine,
dar dacă simţi că nu rezonezi ca de la sine la sine,
nu-ţi pierde vremea deloc cu mine,
ci mergi doar înainte pe drumul tău,
fii de partea ta şi nu-ţi fii propriul tău călău!

Nu suntem aici ca să criticăm,
ci doar trăind frumos, viaţa să ne-o asumăm,
lecţiile ce vin cu drag să le învăţăm,
şi toată cunoaşterea cu bucurie s-o asimilăm.
Înaintând noi unii cu alţii împreună,
împărtăşim idei din propria făptură,
astfel eu iau de la tine şi tu iei de la mine,
ce ni se potriveşte nouă cel mai bine.

Nu suntem aici ca să criticăm,
ci doar unii de la alţii să-nvăţăm,
adeseori cu greu de-abia pe noi înşine ne suportăm,
iar pe ceilalţi, cu şi mai mare greutate-i tolerăm.
Dar acest chin perpetuu e doar o alegere falsă,
care ne defazează de sine şi astfel cădem în plasă,
agăţându-ne cu disperare doar de dreptatea noastră!

Încorsetaţi de către multe patimi ale firii,
uităm să mai păşim pe calea fericirii,
tăind cu răutate şi fără compasiune,

lumina netăiată a iubirii!

Nu suntem aici ca să criticăm,
ci doar fără frică cu toţii să experimentăm,
iar dacă ai găsit tu vreun mare adevăr pe cale,
lasă şi-n afară lumina din tine să se arate!
Iar dacă nu ai înţeles încă cine eşti,
nu te panica în timp ce la tine însuţi te gândeşti,
ci doar lasă-ţi paşii cu îngăduinţă să te poarte,
şi adevărul nu va pregeta să ţi se-arate!

Nu suntem aici ca să criticăm,
mai bine la răutate, din inimă să renunţăm,
mai bine cu suflete curate să ne îmbrăţişăm,
asupra fiinţei noastre cu drag să ne-aplecăm,
pe sinele nostru divin, cu dragoste să-l sărutăm.
Căci nu are rost unii cu alţii să ne comparăm,
nici de la crezul nostru cu forţa s-abdicăm,
nici cu sabia între dinţi mereu să stăm,
lupta orgoliilor exacerbate să o câştigăm!

Nu suntem aici ca să criticăm,
şi nici doar interesele egoiste să ni le căutăm,
e loc pentru toată lumea şi pentru fiecare,
răutatea locaş în sufletul divin nu are,
iar dac-o surprind c-ar vrea să se-n-sinueze,
n-o bag deloc în seamă,
ci-o las în pace, cât vrea ea să viseze!
Căci degeaba avem multă cunoaştere spre cele din afară,
dacă iubirea nu se manifestă în viaţa de zi cu zi reală,
degeaba am o părere despre mine foarte bună,
dacă mândria şi orgoliul mă înlănţuie şi mă subjugă.
Timpul e prea preţios pentru ca să ne tot justificăm,
căci nu suntem aici unii pe alţii să ne criticăm!