Ce înseamnă spiritualitatea pentru tine?

Nu ştiu ce înseamnă spiritualitatea pentru tine, dar sincer să fiu, aş fi curios să aflu. Doar îţi pot spune ce înseamnă ea pentru mine. Dar mai întâi, îţi voi spune ceea ce nu înseamnă ea pentru mine. Şi nu înseamnă foarte multe lucruri care înseamnă pentru mulţi. De exemplu, nu înseamnă o tehnică sau un ritual. Tehnicile converg cu toate în acelaşi punct, către liniştirea minţii. Dar eu te întreb de ce ai nevoie ca mintea ta să fie liniştită? Şi poate că tu îmi vei răspunde că dacă mintea e liniştită, fără gânduri turbulente, tu însuţi te vei simţi mult mai bine. Perfect adevărat. Adeseori gândurile vin şi pleacă, dar stările noastre de angoasă, de furie, de frică şi panică, de îngrijorare, ele rămân, sunt reale. Paradoxul e că nişte gânduri temporare pot crea stări joase de lungă durată şi de maximă intensitate. Aici practica gândirii pozitive nu va avea nici un efect, pentru că mintea e atât de înceţoşată, încât poţi bolborosi afirmaţii pozitive toată ziua, imediat ce te-ai oprit, atacul de panică iar îţi fură identitatea.

Dacă ai fi atent cum se insinuează frica în tine, ai sesiza faptul că ea se înfiripă atunci când atenţia ta este furată efectiv de gândurile care vin şi pleacă. Şi atunci atenţia ta se îndreaptă către tulburare fără să se opună. Şi nici nu se poate opune aşa uşor. Oamenii spirituali vor neapărat să îşi oprească gândurile şi se luptă cu acestea, se luptă cu stările lor, cu frica lor. Dar această luptă este pierdută din start, omul încearcă pentru o perioadă, dar ce e vânt ca vântul trece şi gândurile nu le poţi opri cu una cu două. Însă ceea ce le opreşte efectiv, este transmutarea atenţiei. Către ce oare?

Către ceea ce simţi din sinele tău că ai de făcut. Nimic mai simplu. De exemplu, sinele meu acum, mi-a trimis acest îndemn de a scrie aceste rânduri. Iar eu am spus “da”, deşi puteam foarte bine să spun şi “nu”. Oare e un lucru bun că am spus “da”? Cu siguranţă pentru mine e un lucru bun. Creaţia mă centrează, mă reîntregeşte, mă înalţă ca vibraţie. Nu vorbesc prostii, puteţi experimenta şi voi dacă asta simţiţi. Dar cel mai important lucru atunci când creezi din sine, este faptul că te afli cu toată fiinţa în prezent. Astfel încât, nu mai vin gânduri care distorsionează conectarea mea dintre suflet şi spirit. Şi ceea ce vreau să îţi spun este faptul că ceea ce te trage în jos ca vibraţie este tocmai lâncezeala ta, reveria ta, visarea ta, sau aşa-zisul tău confort. Dar adevăratul confort spiritual este doar în creaţie. Însă când spun “creaţie”, nu vorbesc despre cai verzi pe pereţi, ci despre lucrurile mici şi fireşti care fac parte din viaţa pe această planetă, căci deocamdată ne aflăm aici.

Aşadar pentru mine, spiritualitatea nu însemană tehnică, focus, meditaţii, imagerii, numerologii, chanelling şi multe altele. Acestea dacă vrei, sunt doar unelte, dar nu poţi face din ele scopuri în sine. Dacă ele devin scopuri, atunci se crează o dependenţă şi nu e bine deloc. Care e scopul unei meditaţii, a unei tehnici? Doar ca să îţi liniştească mintea. Şi mai departe ce faci cu această linişte, la ce bun tot acest demers? Ca să revii iar la stările de angoasă şi panică, ca iarăşi să ai motiv de meditaţie? E un non-sens. Dar dacă te obişnuieşti să co-creezi împreună cu sinele tău, cu universul, cu divinitatea, nu mai ai nevoie de toate aceste tehnici, pentru că practic te contectezi imediat ce începi actul tău de creaţie. Aceasta este esenţa unei vieţi împlinite şi a spiritualităţii, în acelaşi timp: creaţia.

Spiritualitate atrage şi fascinează prin diversitatea formelor ei. Pui acum mâna pe o carte, dar mai vrei una, şi încă una, la nesfârşit. Citeşti un chanelling, mai vrei unul, şi încă unul şi tot aşa. Te simţi bine pe moment, dar după ce termini cititul, imediat pici ca vibraţie pentru că nu susţii practic acea vibraţie. Iar teoria e o susţinere doar de moment. Ea nu are absolut nici o putere în practica vieţii de zi cu zi. Acolo e nevoie de spiritualitatea ta, unde te afli chiar acum când citeşti aceste rânduri.

Poate te afli la job. Aici colegii te bârfesc poate pentru că nu te suportă. Dar dacă tu te suporţi, fă pasul tu către ei, căci ei au nevoie de spiritualitatea ta pe faţă, nu în ascuns, practicată pe undeva pe la colţuri. Aşa că vorbeşte-le şi arată-te cine eşti, nu poţi să şti dinainte că nu vor rezona cu fiinţa ta autentică, nu cea reprimată. Iar fiinţa ta nu poate străluci decât atunci când îşi dă strălucirea pe faţă. Acesta e un lucru spiritual.
Poate te afli acasă lângă un bolnav. Tendinţa ta este să îţi fie milă, dar cu mila ta nu poţi ajuta pe absolut nimeni, nici pe tine, nici pe el. Decât să îţi priveşti familia cu milă, nu mai bine o priveşti ca pe o comoară? Şi dacă o simţi ca pe o comoară, nu te-ai purta cu toată iubirea de care poţi da dovadă? Acesta iarăşi este un lucru spiritual.
Poate te afli cu un copil alături. Eşti atent la ceea ce îţi transmite el, îl observi şi te observi? Comunică cu el, vorbeşte-i ca de la egal la egal şi tratează-l ca pe un om mare, atunci de-abia vei înţelege mai mult dincolo de toanele lui. Şi acesta este un lucru spiritual.
Poate că eşti singur şi suferi de sindromul “nimeni nu mă iubeşte”. Dar tu însuţi cât de mult te iubeşti şi cât de mult te respecţi cu adevărat pe tine ca să poţi avea vreo pretenţie de la ceilalţi? Aştepţi vreun pretendent la coroana ta? Dar tu te-ai cucerit pe tine însuţi ca astfel să te încoronezi ca pe un împărat stăpân pe realitatea sa? Lasă resemnarea, lasă aşteptarea şi revino la adevărata ta valoare, cea de co-creator divin! Doar în această stare eşti tu cel adevărat, în celelalte stări alterate, eşti doar încă o fiinţă alterată care şi-a pierdut energia sufletului pe drum. Dar creaţia nu te oboseşte, ci ea te reîntregeşte şi îţi cheamă înapoi energia sufletului tău ca astfel să devii iarăşi întreg. Şi acesta este un mare lucru spiritual.

Fă doar ceea ce simţi nevoia să faci şi mulţumeşte-ţi pentru asta, căci aceasta e dovada că te iubeşti, atunci când acepţi să fii cea mai bună versiune a ta. Când nu eşti cea mai bună versiune a ta, suferi, tânjeşti, te chinui, te frămânţi, pentru ca această frământare să nu îţi folosească de fapt la nimic. Totul e într-o continuă mişcare şi totul conlucrează în acest univers. Aşa că, ridică-te şi străluceşte, aceasta este adevărata spiritualitate!