Totul e doar un dar!

Dacă aceasta ar fi ultima ta zi pe acest pământ, ce ai putea spune ca o ultimă concluzie? Care ar fi ultimele tale cuvinte înainte de a pleca de aici?
Eu n-aș avea nevoie de prea mult timp de gândire, ci aș afirma fără să clipesc, că totul, dar absolut totul din viața mea a fost un mare dar.
Cui să mulțumesc pentru el? Doar mie însumi! Și atunci vine întrebarea întrebătoare: „cum îți poți mulțumi ție însuți pentru ce ai primit, nu s-ar cuveni să mulțumești altuia sau altora pentru ce ți-au oferit?”
Dacă toată lumea mi s-ar oferi la picioare dar eu aș respinge totul, ori din prea multă trufie, ori din prea multă falsă smerenie, cui i-aș mai putea mulțumi atunci și pentru ce? Dacă eu nu aș spune „da” acestor daruri, ele practic s-ar evapora într-o clipă în neant și n-ar mai fi vorba atunci de nici un fel de dar. Deci calitatea lor de daruri le-o conferă în primul rând cel care le primește, și apoi cel care le dăruiește.
Viața ne oferă permanent câte ceva, pentru că ea nu știe decât să ofere și să se ofere. Și celor care primesc cu bucurie tot ceea ce vine spre ei, dar și celor nerecunoscători și mereu nemulțumiți, viața li se oferă în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut, în fiecare clipă. Cum ar putea fi altfel, când orice situație nou ivită, când orice persoană nou cunoscută, când orice zi și orice gând, vorbă sau simțire, se creează spontan și în același timp surprinzător?
Darul surprinde, tocmai pentru că este spontan. Iar dacă ar fi chiar aparent controlabil, nu s-ar mai numi atunci dar, ci ar fi totul altceva. Uneori ne bucurăm de aceste minunății, iar alteori, când ele ne surprind într-un mod neplăcut, ne văităm pentru că avem senzația că pur și simplu viața ne testează, ne pune efectiv la încercare. Iar noi nu ne dorim să fim testați, ci dacă s-ar putea să plutim pe un nouraș diafan unde totul e doar lapte și miere. Însă viața nu e interesată de așa zisul nostru confort temporar, ci e interesată numai și numai de experiențele noastre care ne sporesc spiritual și care ne fac mai frumoși, mai luminoși, mai înțelepți, mai cunoscători, mai stăpâni pe noi înșine.
Și totuși, multora dintre noi, viața li se pare nedreaptă. Și asta doar pentru că unghiul din care privim, e cel conectat la suferință. Iar din acest unghi, totul e o corvoadă: și sculatul de dimineață, și mersul la job, și munca în sine, și colegii de acolo, și șeful care te exasperează, și partenerul care pare veșnic nemulțumit, și banii care niciodată nu ajung, și mașina care mereu se strică, și copii care mereu trag de tine, și prietenii care mereu par pe interes, și mâncarea care niciodată nu satură prea multe guri ale unei familii mult prea numeroase, și timpul care pare că niciodată nu ajunge...
Însă totul ține doar de un click, adică de schimbarea unghiului prin care percepem realitatea de lângă noi. Când tu îți schimbi viziunea, viața însăși se schimbă. Însă niciodată invers. Căci chiar dacă viața s-ar schimba în fața noastră într-un mod magnific, nu am putea-o percepe ca atare, atâta timp cât interiorul nostru lasă de dorit. Cum ar putea niște unde să rezoneze cu o frecvență care nu le e specifică? Așadar schimbă mai întâi frecvența ființei tale interioare, adică stai pe vibrație benefică și pozitivă, ca mai apoi să poți observa din această postură, minunăția vieții.
Când te vei afla în acest punct de vibrație, totul se schimbă în jurul tău. Odată conectat la bucurie, viața se preschimbă dintr-o catastrofă, într-un mare dar.
Atunci te vei scula mai proaspăt și mai dornic de experiență, cu fiecare dimineață care se înfiripă în fața ochilor tăi. Atunci vei merge la job cu nerăbdare și vei pricepe că chiar și un șef exasperant are ceva să te învețe, chiar și un coleg care te toacă mărunt la cap are și el un mesaj pe care universul tocmai prin el vrea să ți-l transmită. Vei realiza că tocmai partenerul de lângă tine pe care de multe ori nu îl asculți, are ceva foarte important să îți spună. Pleacă-ți urechile simțurilor asupra lui și învață lecția care ți se vrea predată, nu de vreun mare maestru indian, ci de marele „profet” care se află chiar lângă tine și se numește prieten, soț sau copil. Vei înțelege că nu degeaba s-a ivit această nouă oportunitate în viața ta, care deși pare dureroasă, e de fapt extrem de bogată în tot felul de vitamine spirituale. Vei realiza că fiecare om care își face apariția pe scena vieții tale are un rol bine stabilit, deși poate are un temperament extrem de greu de tolerat, nu întâmplător se află prezent lângă tine. Vei înțelege că până și faptul că nu ai bani sau poate că ai prea mulți, are un sens care deși ascuns în aparență, e doar un mare dar în realitate. Vei putea astfel accepta că până și boala poate fi un dar, când înțelegi că legea atracției nu e doar o simplă joacă sau doar cai verzi pe pereți, ci pur și simplu e o lege a universului care spune „da” la orice atenție sau băgare în seamă spre ceva dorit sau nedorit. Și atunci vei mulțumi chiar și pentru boala ta care a sosit surprinzându-te, fiind și ea atrasă în urma vibrațiilor tale emanate prin gânduri joase, care iarăși nici ele se pare că n-au știut de joacă.
Dar tu omule drag, ști cu siguranță câte ceva despre jocul vieții. Așadar nu fi surprins când viața plânge, atunci când tu însuți plângi. Nu fi trist atunci când universul pare că complotează împotriva ta, când tu de fapt ești singurul care nu ești de parte ta. Nu fi abătut când realitatea ce te înconjoară pare sumbră, când tu te devalorizezi și nu te iubești, nu te respecți și nu te apreciezi. Ceea ce oferi, ți se oferă. Cum ar putea fi altfel?
Dar bucură-te și nu uita să râzi atunci când ai înțeles că totul ține doar de atitudinea ta în fața vieții. Când ai realizat că totul aici se întâmplă cu un sens și nu aleatoriu, că ești responsabil pentru fiecare gând și vibrație pe care o transmiți, că nimeni și nimic nu conspiră la nefericirea ta. Vino și pășește fără frică pe drumul tău unic pe care doar tu însuți ți-l poți asuma, pentru că totul, dar absolut totul în viața ta e doar un mare DAR...