Unde iti cauti fericirea?

Unii se simt tare nefericiţi. Pentru că îşi doresc şi nu au. Pentru că muncesc cu sudoare şi se simt neapreciaţi. Pentru că încercă şi nu reuşesc. Pentru că vor să deţină controlul şi se frământă. Pentru că se îngrijorează, iar grija nu e decât rugăciunea inconştientă de a atrage ceea ce nu îţi doreşti. Pentru că le lipseşte persoana „potrivită” lângă care ei cred că şi-ar găsi fericirea. Pentru că se compară cu x sau y şi astfel doar acumulează frustrări cu nemiluita. Pentru că se consideră inferiori şi astfel privesc la ceilalți cu ranchiună. Pentru că se află într-o continuă aşteptare a „ceva” ce nu mai vine. Oare va veni vreodată?
Dar ce-ar fi dacă ai fi fericit acum? Ce-ar fi dacă te-ai simţi bine chiar acum?
Aşteptând fericirea, o vei tot aştepta. Aşteptând persoane care să te iubească şi să te aprecieze, le vei tot aştepta. Aşteptând să apară mulţi bani pentru a fi fericit, vei tot aştepta. Aşteptând să intre în realitatea ta case, maşini, obiecte şi multe alte lucruri doar pentru a te simţi mai bine ca acum, vei rămâne doar cu aşteptarea. Iar tot aşteptând şi tot răbdând într-un mod stoic, nu vei putea fi fericit. Niciodată. Nu te vei simţi mai bine. Din contră, vei face din aşa-zisa ta lipsă, o realitate care te va înghiţi pe zi ce trece. În loc ca lipsa ta să se dizolve, ea va crește de fapt proporțional cu fiecare gând la ea. Ca și cum în loc de a gândi constructiv, mergi pe drum înainte dar din când în când îţi mai arunci privirea pe după tot felul de boscheţi, întrebându-te curios, ”oare nu e ceva acolo, oare nu e ceva dincolo”? În loc de a-ţi lăsa „rana” în pace, te mai opreşti din când în când şi o mai zgândări puţin pentru că dacă nu curge puţin sânge, nu te simţi bine. Încă o justificare de a nu fi fericit. Încă o falsă convingere care te îndeamnă să nu faci nimic. Nefericirea nu știe de glumă, ea se vrea mereu menţinută, iar metodele de a o întreţine sunt nenumărate.
Dar despre „a fi fericit aici şi acum” ce poţi spune? Practic ce îţi lipseşte? „Multe îmi lipsesc”, vei spune. Vrei să îţi spun un mic secret? Nu îţi lipseşte absolut nimic. Dacă fericirea ta ar veni la pachet cu diferite obiecte sau lucruri, cât timp te-ai simţi bine posedând acele obiecte? O zi, două, trei? Dar după ce trece euforia de „a avea”, rămâi doar cu dezamăgirea de „a fi”. Fiinţa ta interioară nu poate fi amăgită cu surse exterioare generatoare de fericire. Pe aceasta nu o poţi cumpăra chiar dacă ai avea toţi banii din lume. Atâta fericire ai acumulat, cât ai acumulat în ”a fi”.
Aşadar ce crezi că îţi lipseşte cu adevărat? Investeşte în tine însuţi, înainte de a investi disperat în tot felul de iluzii. Apropie-te de tine, înainte de a te apropia de oamenii pe care îi doreşti lângă tine. Fi fericit pentru ceea ce eşti, înainte de a te simţi golit pentru ceea ce ai. Simte-te bine acum, înainte de a te simţi rău mâine. Dă-ţi voie să fi autentic, înainte ca ceilalţi să te judece după o simplă mască.
În această zi, nu mă programez pentru fericire, nu fac planuri şi nu caut fericirea prin control şi mult efort. Sunt deja fericit. Eşti deja fericit. Zâmbesc, zâmbeşte şi tu. Mă bucur de mine, bucură-te şi tu de tine.
Îmi place la nebunie ziua de luni, pentru că ea poate însemna un nou început, o nouă schimbare. Ce alegi, rutina învechită sau proaspătul început? Mă mulțumesc cu ce am și sunt recunoscător pentru toate, știind că dacă sunt fericit acum, alte și alte lucruri sau persoane vor intra în realitatea mea. Abia aștept. Orice schimbare e un pas înainte iar orice stagnare e de fapt un mare pas înapoi. Mă predau în faţa vieţii, iar ea se predă la picioarele mele necondiţionat. Predă-te şi tu, sau încă ţi-e frică de ceva neaşteptat care te va surprinde? Lasă-te surprins de orice dar pe care ți-l va aduce viața.
Fiinţa ta interioară este mereu fericită. Ea nu se află în aşteptarea fericirii, ea este deja. Ea nu aşteaptă ziua de mâine pentru că nu se recunoaşte decât în „aici şi acum”. Ea nu are nevoie de practici şi de multă concentrare pentru „a fi”. Nu are nevoie de vreun ritual sofisticat şi tainic pentru a spune „eu sunt”. Nu are nevoie să deţină ceva pentru că se deţine doar pe ea însăşi şi asta îi este îndeajuns.
Deschide-ţi fiinţa ta interioară şi ea va avea grijă de tine aşa cum nu te aştepţi.
O săptămână binecuvântată tuturor!