Vraja capcanelor spirituale (2)

După articolul de ieri, au năvălit peste mine alte capcane, care mai de care mai seducătoare. Aşa că n-am încotro, vă voi stresa şi astăzi pe acelaşi subiect.

Capcana spirituală a conceptului că „ totul este permis”. Religia îţi spune că nu ai voie asta, nu ai voie cealaltă, căci nu-i aşa, tot ce depăşeşte limitele dogmei, e de la cel rău, viclean şi care nu se pomeneşte! Spiritualitatea îţi şopteşte că ai voie să experimentezi orice, căci nu-i aşa, totul este permis! Dacă consideri că totul îţi este permis şi că ai voie să faci orice, atunci înseamnă că ai destulă putere în tine ca să suporţi şi consecinţele faptelor tale. Căci tot ceea ce faci are ecou, adică efectul faptelor, gândurilor şi vorbelor tale, se transmit, vrei-nu vrei, în tot universul. Dacă consideri că totul îţi este permis, gândeşte-te dinainte dacă vei avea destulă energie interioară ca după ce faci un anumit lucru să te poţi reîntoarce iarăşi în acasă, înlăuntrul tău. Te vei reîntoarce cu mai multă bucurie decât cum ai plecat sau plin de regrete şi vinovăţii? Da, ai dreptul să faci orice pe lumea asta, fără însă a fura nimănui dreptul de a intra sau nu în jocul tău. Însă când îi atragi şi îi răneşti pe cei din jur prin alegerile tale, conceptul „totul este permis” cade cădere jalnică, căci nici ţie nu ţi-ar conveni ca cineva să îţi fure liberul arbitru cu voia sau fără voia ta!

O altă capcană este sintagma precum că „tu eşti dumnezeu”. De ce nu ai spune tot la fel de uşor „tu eşti dracul”? Ţi-e frică de „drac” dar îl iubeşti pe „dumnezeu”, nu-i aşa? Şi cine este acest dumnezeu, îl poţi descrie, îl poţi identifica prin ceea ce simţi tu, prin propriile tale cuvine, dincolo de citate, teologii, dogme şi Biblie? Dacă doar urmezi clişeele aruncate pe ici pe colo despre acest concept, fără ca tu să poţi vorbi liber şi fără frică despre „dumnezeu”, în aceeaşi măsură ca şi despre acest „drac”, înseamnă că iarăşi te afli în iluzie. Ţi-e bine acolo, unde răspunderea faptelor tale cade ori pe unul că te iubeşte de nu mai poate, ori pe celălalt că te urăşte şi te duce mai mereu în ispită. De unde ai preluat aceste concepte, de unde şti că ele sunt şi adevărate, cum le poţi proba? De ce te raportezi mereu la alţii şi niciodată la tine însuţi?

O altă capcană este amăgirea cu „crearea realităţii”. Cu toţii am văzut acel film „Secretul” şi mulţi dintre noi poate chiar am luat de bune cele prezentate acolo. Americănismele de acest fel care seduc minţile credule, le poţi afla în mai toate cărţile care îţi vorbesc despre dezvoltare personală sau despre nu ştiu câţi paşi spre obţinerea fericirii. De parcă prin nu ştiu ce tehnică practicată, vei putea influenţa universul şi-l îi vei face să ţi se supună la comandă. Desigur că atragi, că vibrezi, că emiţi ceva din toată fiinţa. Dar nu atragi ceea ce îţi doreşti conştient, ci ceea ce eşti la nivel subconştient. Poţi avea o părere foarte bună despre tine, poţi declara non-stop că viaţa e magnifică, dar poţi avea atitudinea asta şi atunci când viaţa te va provoca mult mai mult decât ţi-ai dori? Poţi rămâne tu însuţi, şi când ţi se va da, dar şi când ţi se va lua? Căci am văzut o grămadă de oameni care îţi declară cu emfază că sunt liberi, dar la prima provocare mai abruptă a vieţii se întorc iarăşi la mila de sine, caută iarăşi mila celorlalţi şi iarăşi încep bocetul şi jălania către doamne-doamne şi măicuţa! Iar caută minunile icoanelor plângăcioase, iar pleacă în pelerinaje către moaştele celor adormiţi. Dacă încă te afli în dualitatea asta, eşti încă între două bărci, adică ţi-e frică de mori să te agăţi de tine însuţi, pentru că simţi că nu ai destulă susţinere interioară pentru a rămâne în picioare mereu. Şi te agăţi iarăşi de un dumnezeu exterior, pentru că încă există separare în tine, încă există nevoia ascunsă de idolatrie. Aşadar cum îţi creezi realitatea prin ceea ce vrei sau prin ceea ce eşti? Drumul în viaţă este a fi-a face-a avea, nu invers.

O altă capcană este nevoia irezistibilă de a cunoaşte cât mai multe, de a merge la o infinitate de cursuri, de a citi cărţi cu nemiluita şi de a vizualiza documentare spirituale fără număr. Nimic rău în asta, cunoaşterea e bună şi îţi menţine viu focul sacru din interiorul fiinţei tale. Însă de multe ori, apare dezamăgirea atunci când tot cauţi prin toate sursele, dar parcă mai nimic nu reuşeşte să te umple şi să-ţi schimbe viaţa într-un mod benefic. Cauţi şi tot cauţi, dar niciodată nu ajungi la o destinaţie. Acum te fascinează ceva, ca mâine să te seducă altceva. Şi te afli mereu ca într-un vortex sau ca într-un carusel care se tot învârte, dar nimic nu îl poate opri. Atunci când dai de ceva cu care rezonezi, lasă ca acea experienţă să se aşeze în tine şi aprofundeaz-o cât mai mult, înainte de începe iarăşi altceva, doar pentru a abandona iarăşi. Nu căuta cu disperare, ci mai degrabă ia totul ca o joacă, experimentează şi pune în balanţă!

O altă capcană este nevoia de a îi învăţa pe alţii ceva, atunci când crezi că tu ai făcut deja ochi spirituali. Asta mi se poate reproşa şi mie. Senzaţia pe care o au unii, e că eu aş învăţa ceva pe cineva aici. Nu iubiţii mei, nu cădeţi în această capcană. Îmi place să scriu, dar dincolo de aceste cuvinte nu urmăresc nimic, nu vă cer nimic. Dacă vreţi, rămâneţi aici, dacă nu, urmaţi-vă calea voastră care nu e neapărat să mă includă şi pe mine. Dacă stilul acestor scrieri vi se pare prea imperativ, daţi-vă voie să fiţi total de partea voastră, daţi-vă voie să spuneţi „nu”, dacă simţiţi că vă tulbură ceva când mă citiţi. În peisajul spiritualităţii sunt mulţi care au ales să trăiască din asta, din ai învăţa pe alţii câte ceva. Nu e nici bine, nici rău. În realitate, nimeni nu te poate învăţa ceva anume, ci doar poate, eventual, să îţi reamintească ceea ce între timp doar ai uitat. Pentru fiinţa voastră cea mai importantă e tot fiinţa voastră. Daţi-i acestei fiinţe tot ce aveţi voi mai bun, timpul vostru, interesul vostru, bucuria voastră.
Învăţaţi de la albinuţe, cum trec ele din floare în floare, nu zăbovesc prea mult doar într-un singur loc şi iau doar cele de trebuinţă pentru ele, nici mai mult nici mai puţin!