Să abordezi aspectul capcanelor spirituale e o adevărată provocare. Să le identifici pe toate e imposibil, căci de la un anumit nivel încolo, capcanele spirituale pot fi extrem de subtile, extrem de ascunse. Şi nici nu poţi afirma că ceea ce crezi tu că ar fi o capcană pentru tine, ar fi valabil pentru toată lumea. Nu există adevăr general valabil, decât doar în minţile extrem de egocentriste şi habotnice. Pentru unii ca aceştia nu poţi să ai decât doar compasiune, să-i asculţi eventual şi nimic mai mult.
Sunt convins că majoritatea dintre noi am tot auzit verdicte şi sintagme de genul „singurul adevăr este acesta sau acela”! De obicei, auzi astfel de verdicte, mai ales în religie. Acolo e justificat, fiecare religie îşi apără adevărul său cu sabia între dinţi şi-l combate cu vehemenţă pe al celui de o altă religie. Dar ce te faci cu cei care se consideră liberi şi au trecut puntea către spiritualitate? Dacă tot te consideri liber, atunci cum mai poţi încorseta această libertate între două limite şi cum îi poţi chema către acest ţarc pe unii sau pe alţii, oferindu-le pe bani sau pe gratis această iluzie a libertăţii interioare?
Spiritualitatea e plină de impostori şi de capcane spirituale. E plină de falşi maeştri care sunt oricând gata să îţi vândă iluzii la pachet, care mai de care mai atrăgătoare. Unii o fac pe faţă, alţii însă, mai disimulat. Pe unii nu-i poţi dibui aşa uşor, pe alţii însă, îi prinzi imediat cu mâţa-n sac şi cioara vopsită. Mulţi nici măcar nu-şi dau seama că cioara din sacul lor e vopsită în multe culori, care mai de care mai ispititoare. Unul îţi promite controlul minţii, altul te momeşte cu crearea conştientă a realităţii, unul vrea neapărat să îţi ofere puteri prin nu ştiu ce fel de tehnici, altul te atrage prin tot felul de vindecări spontane şi la minut.
Nu spun că toate acestea sunt doar prostii. Mărturisesc că şi eu sunt atras de tot felul de lucruri şi căi spirituale, dar nu ştiu din ce fel de aluat sunt făcut, că nu pot da credit nimănui şi nici nu sunt dispus să merg pe o anumită cale descrisă de nu ştiu ce maestru, de nu ştiu ce guru sau iluminat. Dar citesc cât pot de mult, e şi o curiozitate, e şi o râvnă, e şi un foc care mă tot arde pe dinăuntru şi simt că nu-mi dă pace. Nu simt nevoia să aplic în viaţa mea, decât numai ce reuşesc prin propriul meu discernământ să consider că mi-ar folosi. Dar pentru asta e nevoie să reuşeşti să îţi găseşti calea ta. Şi cum poţi ştii exact că ce simţi tu că ţi-ar folosi e şi bine pentru sufletul tău?
Nu poţi şti dinainte mare lucru, dar pe măsură ce capeţi discernământ, observi că tai din drumul tău tot felul de mărăcini şi buruieni care te încurcă mai mult decât îţi folosesc. După un timp în care tot mergi pe acest drum, adică te cauţi şi te regăseşti lucrând frumos, curat şi sincer cu tine însuţi, ajungi să nu te mai încurci şi să te răneşti prin aceste capcane spirituale. Desigur, nu poţi deodată, dar metaforic vorbind, Universul e de partea celor râvnitori şi sinceri în căutarea lor.
Una dintre capcanele spirituale în care mulţi îşi prind sufletul, e credinţa de genul că „e ceva în neregulă cu mine”. Şi dacă tot e ceva în neregulă, nepărat trebuie să ajung la vreun „iluminat” ca să mă convingă şi el că e ceva în neregulă cu mine şi astfel să îmi aplice tratamentul spiritual de care am atâta nevoie. E de vină cineva? Absolut nimeni, atâta timp cât eu personal mă identific cu acest fel de credinţă, cel la care mă voi duce, maestru, guru sau preot, va intra cu mare bucurie în jocul meu, căci ştie foarte bine că de pe urma prostiei mele are o pâine bună de mâncat. În realitate însă, nimic nu e în neregulă cu tine şi absolut nimeni nu te poate convinge de contrariul, fără voia ta. E vorba de ataşamentele şi de rezistenţele tale la urma urmei cu care tu mai mult sau mai puţin alegi să te identifici. Înlătură aceste credinţe limitative ca pe nişte coji de ceapă, una câte una, până vei ajunge la miez, aceea e adevărata ta fiinţă, restul sunt doar ataşamente, adică capcane şi curse spirituale.
O altă capcană este încercarea îndârjită de a căpăta un răspuns plauzibil la întrebarea „cine sunt eu”. Întrebarea ţi-o poţi pune oricând, dar un răspuns cert la ea, nu există. Poţi spune sunt spirit, dar chiar şi această etichetă nu înseamnă nimic. E doar o metaforă, căci spiritualitatea de fapt, e doar metaforă. Nu poţi răspunde cine eşti, dar poţi răspunde cu certitudine cine nu eşti. Adică nu eşti ceea ce apare ca identificare socială sau religioasă în starea ta de veghe. Numele, sexul, religia, spiritualitatea, funcţia, poziţia ta socială, acestea sunt doar ataşamente care dispar imediat în somnul tău cel mai profund. Ce rămâne atunci din tine şi unde s-au dizolvat toate acestea în somnul tău profund?
O altă capcană este iluzia că ai nevoie de un reper sau de un maestru. Întreabă-te sincer, pentru ce ai nevoie de un maestru care să îţi dicteze paşii tăi în viaţa ta? Pentru ce ai nevoie de un duhovnic care să pună stăpânire pe sufletul tău şi să-ţi impună ce alegeri ai voie sau nu, să faci în viaţă? Nimeni, dar absolut nimeni, nu are acest drept de a-ţi fura cu bună ştiinţă, propriul tău liber arbitru. Dacă simţi nevoia, sfătuieşte-te cu cine vrei, dar nu îţi da puterea din tine nimănui. Dacă simţi că ceea ce citeşti la mine îţi foloseşte, atunci rămâi, dar dacă nu simţi asta, atunci nu fă acest compromis şi nu-ţi mai arunca ochii pe aceste scrieri, doar ca să mă judeci gratuit, căci această judecată doar te scurge de energie şi nimic mai mult. Aşa că fii liber, fii pe deplin de partea ta!
O altă capcană este atracţia către puterile paranormale cu care spiritualitatea adeseori te momeşte. E adevărat că deţinem cu toţii aceste puteri, unii şi le dezvoltă conştient, alţii însă nu cred în ele şi chiar le este frică de aşa ceva. Întrebarea mea este, de ce vrei să îţi activezi aceste puteri, care e scopul acestui demers? Singura justificare ar fi ca tu să îţi activezi aceste puteri spirituale în folosul evoluţiei tale şi nimic altceva. Dacă îţi folosesc în acest demers şi simţi că ţi-e mai bine, atunci nu te opri, mergi înainte şi experimentează cu curaj toate acestea, aşa poţi căpăta discernământ, experimentând, analizând şi punând în balanţă. Dar dacă scopul tău, e doar să manipulezi, să atragi minţi slabe şi suflete epuizate către tine însuţi, atunci nu îţi pot spune decât că te afli pe fluxul ego-ului care nu se mulţumeşte până ce nu seduce vreo femeie sau până nu îşi umple sacul de bani. Pentru că ego-ul când începe să te lucreze, el e foarte pervers şi îţi aduce multe justificări, precum că tot ceea ce faci e spre binele umanităţii şi tu ai un mare rol de jucat, vrei să schimbi conştiinţe, căci nu-i aşa, le vrei binele tuturor! Dar nu te amăgi în zadar, nu te identifica cu salvatorul din umbră, mai bine observă-ţi trăirile şi priveşte la viaţa ta! „Doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuţi” şi apoi te voi asculta! Dar când observ că eşti subjugat de patimi carnale, de lăcomie, de egoism, de sex, de băutură şi de ţigări, cum poţi face pe lupul moralist când nu ai scăpat nici măcar de cele grosiere, până a ajunge la cele mai subtile?
O altă capcană este legată de tendinţa de a merge la tot felul de cursuri, seminarii şi workshop-uri care promit marea cu sarea în trei zile. Lumea vine, cotizează, îşi face o părere şi pleacă. Iar după ce pleacă, foarte puţini sunt şi dispuşi să practice ce au învăţat acolo. Și nu poți afla dacă funcționează sau nu, atâta timp cât nu le testezi. Unii vin doar pentru socializare. Alţii chiar vin pentru a mai cunoaşte câte ceva şi a mai face un pas. Fiecare alege pentru ce vine, fiecare e liber să aleagă. Dacă simţi că îţi folosesc aceste seminarii, mergi în continuare. Şi eu am participat la unele, uneori mi-a folosit, alteori nu. Dar eu nu sunt un reper pentru nimeni. Pentru tine, tu cel care citeşti aceste rânduri, tu eşti singurul reper la care te poţi raporta. Dă-ţi credit ţie însuţi, înainte de a le da credit altora!
O altă capcană este cea referitoare la „iubirea necondiţionată”. Am pus între ghilimele, căci rămân la părerea că iubirea e doar una, nici condiţionată, nici necondiţionată. Spiritualitatea abundă de acest clişeu, dă tare bine în peisaj să spui că eşti plin de „iubire necondiţionată”! Dar sunt doar cuvinte. Adică îi iubeşti pe toţi ca pe tine însuţi, nu-i aşa? Dar tu cum te iubeşti pe tine, cât de mult timp îţi aloci ţie şi sufletului tău, înainte de a spune că îi iubeşti pe toţi necondiţionat? Priveşte bârna spirituală din ochii tăi, înainte de a căuta paiul din ochii celorlalţi!
O altă capcană e cea legată de chanelling-uri. Sigur, spiritualitatea e fascinantă, mai ales atunci când nu prea e discernământ. Multe din aceste chenelling-uri sunt contradictorii şi sunt generate de minţi mai mult sau mai puţin schizofrenice. Nu toate însă. Dar ca să ajungi să discerni între unele şi altele, iarăşi e nevoie de o conştientizare. Mulţi spun că ei fac chanelling cu nu ştiu ce entitate, dar cum pot ei proba treaba asta? Nimeni nu poate dovedi asta negru pe alb, dar în general se simte adevărul dincolo de cuvinte. Poţi citi orice fel de chanelling, te poţi şi uimi dacă vrei. Însă nu-ţi lăsa discernământul deoparte în faţa unor cuvinte şi a unor promisiuni meşteşugite. Alege să le urmăreşti pe cele care simţi că îţi umplu sufletul, nu doar mintea!
Sigur, mai sunt multe capcane, aici nu pot fi enumerate chiar toate şi ştiu că nu există răbdare pentru citit. Dar dacă unii dintre voi, mai sporiţi în cele spirituale, au dibuit şi alte capcane, îi rog să le expună aici, cine ştie, poate îmi vor folosi şi mie şi altora. (to be continued)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu