Sunt femei care sunt
doar trupuri şi sunt femei care sunt doar inimi. Pentru primele contează mai
mult trupul, pentru celelalte contează mai mult simţirea. Cele care sunt
erotice doar cu trupul, îşi venerează acest corp ca pe un idol. Cele care sunt
erotice nu numai cu trupul, adică şi prin atitudine, şi prin prezenţă, şi prin
vorbă, şi prin gândire, alcătuiesc un tot unitar. Căci femeile nu sunt doar
trup, dar unele dintre ele îl aleg numai pe acesta, în detrimentul celorlalte. Unele
femei au grijă de trup, dar au mare grijă şi de suflet, ele îşi cultivă
frumuseţea exterioară, deopotrivă cu cea interioară...
Sunt femei care
strălucesc prin prezenţă şi au puterea de a ridica vibraţia celorlalţi doar
prin simpla lor apariţie. Acestea sunt femeile pline de energie care sunt
conştiente de lumina lor interioară. Energia lor se reflectă în tumultul
vieţii, ele nu au nevoie de a ieşi din această lume, nu au nevoie nici de
pauze, nici de opriri. Cu cât vin mai multe provocări peste ele, găsesc soluţii
şi răzbat prin ele, fără să-şi lase măcar pentru o clipă vibraţia să coboare.
Ceilalţi sunt miraţi şi ei când văd această energie cum se descarcă şi iarăşi
se încarcă, cum coboară şi iarăşi se ridică. Pe aceste femei pare că nimeni şi
nimic nu le-ar putea fura adevărata lor identitate, de aceea indiferent de ceea
ce vine şi pleacă din realitatea lor, ele rămân mereu vii prin prezenţă...
Sunt şi femei însă
care nu mai strălucesc şi par ofilite din cauza grijilor şi a oamenilor din jur
ce nu au ştiut să le preţuiască. Unele dintre ele au iubit mult şi s-a mistuit
astfel energia lor în această iubire. S-au identificat atât de mult cu
partenerul lor, încât au uitat de ele însele, au uitat cine sunt. Au investit
totul în acea relaţie, mult patos şi multă pasiune s-a consumat acolo.
Aşteptările nu li s-au confirmat şi astfel dezamăgirea şi depresia le-a cuprins
şi au pus stăpânire pe ele. Ele au pornit la drum cu ideea că vor putea să
schimbe bărbatul de lângă ele, dar timpul a trecut şi le-a dovedit că nimeni nu
se poate schimba cu forţa, dacă nu există măcar o mică dorinţa interioară de
schimbare. Aceste femei par că au depus armele şi aşteaptă pasive şi resemnate
o simţire nouă, astfel încât să se trezească din nou la viaţă, din nou la
joacă, din nou la bucurie...
Sunt femei care ştiu
să se lase conduse, deşi cele care conduc în relaţie sunt chiar ele însele. Dar
sunt îndeajuns de deştepte ca să le dea partenerilor iluzia că aceştia le
conduc. În fond, ele ar dori ca să fie conduse de un bărbat cu capul pe umeri,
dar dacă acesta nu ştie să îşi manifeste puterea din el şi nu îşi recunoaşte
raţiunea şi forţa interioară, atunci femeia nu are încotro decât să apuce ea
însăşi hăţurile vieţii şi să înveţe să conducă din mers. Căci viaţa nu are timp
de reverii şi de visări către nimic. Viaţa însăşi te pune la treabă dacă nu
eşti îndeajuns de deştept ca singur să te pui la treabă. Astfel încât, femeile
care conduc în relaţie ştiu că într-un fel sunt menite să le facă pe toate
singure, căci între timp raţiunea bărbatului a rămas agăţată în trecut, în
regrete, în vinovăţii sau prin alte aşternuturi străine. Însă femeia care
învaţă să conducă, nu se va opri şi nu se va lăsa trasă în jos de nimicnicia
partenerului de lângă ea. Poate îl va aştepta să îşi revină până la un timp,
dar la un moment dat, îl va exila pe acesta din realitatea ei, căci viaţa e
prea minunată pentru a putea fi ratată...
Sunt şi femei însă
care nu au învăţat încă cum să scoată din partenerul lor ce are acesta mai bun
şi mai frumos. Se lasă pe mâna lui şi-l lasă pe el să ia toate deciziile,
adeseori distructive, nu constructive. Se lasă mânate încoace sau încolo, fără
să aibă niciodată un cuvânt de spus. Frica s-a insinuat în ele şi le-a îngheţat
puterea de care dispun. E ca un strigăt mut al neputinţei. Ele ar vrea în
străfundul sufletului lor să iasă din această cursă. Dar ceva încă le ţine
prinse, poate încă o lecţie de învăţat, încă o decizie de asumat. Partenerul
manipulează şi femeia se lasă manipulată. Adeseori se întâmplă şi invers, ea
manipulează, iar el se lasă manipulat. Relaţia de acest tip e ca un război,
plină de frustrări şi de orgolii rănite, ale căror răni nu mai reuşesc să se
închidă vreodată. Dar fiecare dintre cei doi, au de învăţat ceva de la
celălalt, altfel nu ar mai fi împreună. Şi când lecţia se încheie, se încheie
şi relaţia, căci aceasta a fost menirea ei, de a îi pune faţă-n faţă pe cei
doi, de a se privi unul pe altul şi de a prelua de la celălalt ceea ce sufletul
însuşi avea atât de mare nevoie ca să preia...
Sunt femei spirituale
şi luminoase care şi-au depăşit condiţa erotismului carnal. Acesta nu mai este
o prioritate şi o necesitate, aşa cum la majoritatea încă este. Când acestea
încep să facă ochi spirituali, îi trag şi pe ceilalţi după ele, încep să îi
înveţe pe cei mai neştiutori cum să trăiască. Ele caută în spiritualitate cu
toată râvna, dar adeseori lipsa de discernământ şi neîncrederea, nu le oferă
nici un răspuns pe sufletul lor. Unele se îndrăgostesc subit de maestrul sau de
duhovnicul lor şi pare că nimeni nu le mai poate desprinde de aceştia. Ele se
aseamănă cu fecioarele cele nebune, care au uitat însă să ia cu ele untdelemn
pentru candelele lor. Au asimilat multă cunoaştere, dar nu au ajuns până la
discernământ. Dar când ele se trezesc şi se desprind de patimă, reuşesc iarăşi
să se readune şi să se recentreze, asta dacă a existat sinceritate cu adevărat
în căutarea lor...
Sunt femei care ard
interior şi pentru ele această ardere e vitală, căci fără ea nu simt că
trăiesc. Ele ard şi se mistuie ca într-un foc în aparenţă, dar arderea lor nu
le transformă în cenuşă, ci le menţine vie forţa vieţii din ele. Ele ard către
partenerul lor, către copilul lor, către pasiunea lor, către dorinţa lor.
Simţirea lor, atât de puternică, menţine această flacără interioară permanent
luminoasă. Când simţirea se estompează, flacăra se estompează şi focul lor se
stinge până la o slabă licărire. Dar licărirea se va transforma iarăşi în
flacără, imediat ce simţirea lor iarăşi se aprinde...
Sunt femei inteligente
ce înţeleg prea bine că nu se pot împlini fără un partener care să le fie
alături. Dar nu sunt dispuse la compromisuri inutile care le-ar leza demnitatea
fiinţei lor. Unele au nevoie de un partener care să le aducă linişte, altele
vor ca acesta să le readucă la viaţă în toată deplinătatea cuvântului. Unele se
mulţumesc cu foarte puţin, altele nu se mulţumesc nici cu foarte mult. Unele
vor mai mult experienţe erotice, altele îşi doresc mai mult experienţe
spirituale. Unele ştiu să le îmbine şi pe primele cu celelalte, fără să îşi
reprime inutil senzualitatea trupului lor. Ştiu să delimiteze experienţele
carnale de cele spirituale, sau chiar mai mult decât atât, ştiu să sacralizeze
dragostea trupească dincolo de simţuri. Ştiu să se impună, dar ştiu şi să lase
de la ele, atunci când coarda se întinde prea mult şi riscă să fie ruptă.
Femeia oferă totul adeseori, chiar cu riscul de a rămâne la final cu mâinile
goale. Însă nimic nu o poate opri din dăruirea sa. Femeia vine cu simţirea,
bărbatul vine cu raţiunea, iar dincolo de unirea trupească, există o altfel de
unire care învăluie sufletele celor doi în iubirea pură, căci dacă dragoste nu
e, nimic nu e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu