Lucrul cu tine însuţi

Se spune că o mai veche statuie de aur a lui Buddha a fost descoperită în 1957, asta după ce statuia cu pricina fusese nebăgată de nimeni în seamă, căci ea fusese acoperită intenţionat cu un strat de lut ce-i ascundea strălucirea aurului în faţa eventualilor invadatori care dacă ar fi văzut-o, ar fi furat-o din acea mănăstire budistă. La un moment dat, statuia a fost mutată, lutul exterior a crăpat şi aurul interior s-a revelat.

Citind această povestire, mi-am dat seama că e una din cele mai frumoase şi adevărate alegorii care se poate face legat de lucrul omului cu el însuşi. Omul în aparenţă se arată într-un fel, pe dinăuntru însă, s-ar putea ca lucrurile să stea cu totul şi cu totul altfel. Acel lut care învelea acea statuie poate spune multe despre noi înşine, despre viaţa noastră, despre felul nostru de a gândi, despre atitudinea şi comportamentul nostru de zi cu zi. Căci cu toţii strălucim interior, exterior însă, foarte puţini. Şi asta pentru că nu lăsăm această strălucire să lumineze dincolo de straturile de lut energetic ce s-au depus de-a lungul timpului peste aura noastră, peste partea luminoasă şi divină din noi.

Şi de ce această strălucire nu mai luminează? Pentru că mai nimeni nu e dispus să înlăture reziduurile şi depunerile acestui scut de lut, care energetic şi spiritual vorbind, se numeşte Frică. Frica are multe nuanţe, valenţe, etichete. Dar orice valenţe ar avea, singura lor sursă e una singură şi anume, Frica. Uneori această frică e atât de intensă, încât îmi vine să spun că ea practic ne învăluie ca într-o manta de emoţii distructive şi astfel ne creează o nouă aură emoţională care eclipsează aura noastră luminoasă. Aţi simţit vreodată o astfel de frică pe termen lung? Despre ea vorbesc, nu despre frica spontană care doar vine şi pleacă. Căci într-adevăr, există şi o frică pe termen lung cu care dacă nu deschizi ochii sufletului la timp, începi să te obişnuieşti şi chiar să cochetezi într-un mod masochist cu ea. Puterea obişnuinţei are calitate de polaritate ca şi mintea, adică te poţi obişnui cu răul dar te poţi obişnui şi cu binele, te poţi obişnui cu întunericul dar şi cu lumina, poţi trăi doar din sinele tău inferior dar poţi trăi mai mult şi mai bine din sinele tău superior. Pentru toate acestea e nevoie de un singur lucru, de alegerea ta!

Când aurul de pe acea statuie a început să licăre printr-o crăpătură, atunci oamenii au intrat imediat în trepidaţie şi au devenit spontan interesaţi. Şi astfel, entuziasmul şi euforia i-a îndemnat să facă o alegere, să vadă pur şi simplu ce se ascunde dincolo de aparenţe. Şi au început să devină practici, nu doar contemplativi. A contempla cai verzi pe pereţi în faţa unei statui de lut, nu prea era atrăgător pentru nimeni. Aşa că, privind la acea licărire interioară, oamenii au început să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri. Şi au mers până la capăt. Au adus o lanternă, au luminat prin acea crăpătură să vadă dacă nu cumva li se pare, au adus o daltă şi au bătut uşor-uşor cu un ciocan în acea daltă, până ce lutul s-a dărâmat şi strălucirea aurului s-a revelat.

La modul cel mai simplu vorbind, asta înseamnă de fapt, lucrul cu tine însuţi. Înlăturarea reziduurilor emoţionale din frică şi permiterea fiinţei tale să strălucească. Sigur, pare o simplă metaforă şi o simplă poveste pentru cei sceptici şi leneşi, în acelaşi timp. Cei leneşi vor zâmbi mereu persiflant şi sfidător când vor auzi astfel de poveşti spirituale. Ei mereu îşi vor găsi scuze de a nu face nimic cu ei sau şi mai mult, se vor tot amăgi că nu au nevoie să înlăture nici un fel de frică, nici un fel de conflict, nici un fel de traumă sau de rană sufletească. În spiritualitatea „wow” sunt mulţi care cred asta. Însă doar simpla conştientizare că eşti o fiinţă luminoasă care interior străluceşte oricum, nu e îndeajuns. Câţi dintre voi aţi mers pe la zeci de cursuri şi seminarii, câţi aţi mai citit şi cărţi cu nemiluita, câţi dintre voi au văzut zeci, sute sau mii de ore de documentare spirituale, dar dincolo de aceste informaţii, câţi dintre voi aţi reuşit chiar pe bune, o îmbunătăţire în viaţa voastră de zi cu zi? Căci pentru mine cel puţin, spiritualitate de dragul spiritualităţii nu există, e doar un non-sens şi nimic mai mult.

Dar spiritualitatea capătă sens când efectiv te apuci de treabă cu tine însuţi. Adică mai întâi începi să îţi pui întrebări, începi să pui în balanţă tot felul de credinţe şi de teorii cu care unii sau alţii te-au amăgit, crezând că sunt adevărate, începi să deschizi ochii spirituali şi să cauţi răspunsuri. Până aici e bine, e nevoie de partea teoretică pentru ajunge mai apoi şi la cea practică. Dacă nu treci prin prima, nu poţi ajunge la a doua. Aşa că citeşte în continuare cât de mult poţi, mergi la toate seminariile spirituale care te atrag, priveşte, ascultă şi încearcă să înţelegi cât mai mult. Dar nu te opri aici, nu uita că spiritualitatea se reflectă doar în viaţa ta cotidiană reală, nu în contemplarea unei statui de lut!

Şi ca să treci mai departe, iarăşi e nevoie de o alegere, dar de data aceasta e o alegere care necesită curaj, discernământ, disciplină, efort, putere şi consecvenţă. Se poate ca tot teoretizând numai, să ajungi să accesezi aceste abilităţi interioare, dar până nu le pui la treabă, ele îţi vor părea doar simple şuete spirituale bune ca subiect de conversaţie la o cafea. Chiar şi asta are un farmec, dar dacă se poate chiar şi mai mult de atât, de ce te-ai opri, ce ai avea de pierdut?

Ca să treci la următorul nivel, ai nevoie de o lanternă spirituală, de o daltă spirituală şi de un ciocănaş spiritual. Cu lanterna mai întâi vei face lumină în jurul sufletului tău. Atunci când te apuci de curăţenie, e nevoie de lumină mai întâi, altfel nu vei înţelege ce ai exact de curăţat. Şi după ce ai devenit conştient de ceea ce ai de făcut, ce frici te mai domină, ce patimi te mai subjugă şi ce conflicte mai ai de rezolvat, atunci de-abia poţi începe. Dăltuirea fiinţei tale se vrea făcută foarte uşor şi extrem de fin, căci orice mişcare mai abruptă, riscă să îţi lovească sufletul şi să ţi-l rănească. Nu e nici o grabă, nu e nici o disperare, mergi pe calitate, nu pe cantitate!

Ca să-ţi curăţi reziduurile sufletului şi să îţi despovărezi fiinţa, ai nevoie să laşi totul în urmă, adică toţi „specialiştii” în nenorociri, profeţii şi apocalipse care nu au făcut altceva decât să îţi inducă cât mai multă frică şi nu te-au învăţat decât să devii una cu conştiinţa de victimă, de sărac, de suferind şi bolnav.

Viaţa unor oameni e un exemplu, viaţa altora e doar un avertisment!