Sunt misiuni care se pot înțelege ușor, doar prin venirea la viață. Însă sunt și misiuni pe care nu le poți înțelege decât numai dincolo de aparențe. Primele, de obicei, se împlinesc fără prea multă bătaie de cap, doar să nu fugi de prima provocare majoră pe care o primești la întrupare, adică să nu respingi mediul și grupul de suflete în care vii și din care faci parte. Misiunile care nu sunt la arătare și par ascunse de ochii celor neavizați, se intuiesc, se simt și se înțeleg din ce în ce mai bine nu imediat, ci de-a lungul timpului. Omul vine la întrupare, trăiește, experimentează, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni care vorbesc despre tine într-un mod direct sau într-un mod indirect. Cei care au reușit să se centreze pe misiunea lor de viață și care și-au recunoscut-o, merg înainte cu mult curaj. Ei nu se raportează la nimeni pe pământ pentru că își recunosc unicitatea, originalitatea, divinitatea care se vrea cunoscută și împărtășită aici, între pământeni. Ei nu privesc înapoi cu mânie, ci privesc doar înainte cu bucurie. Știu însă foarte bine că mintea, ego-ul și personalitatea îi pot distrage dacă nu sunt permanent focusați pe menirea lor. Un om ca acesta e cel care e mereu de partea sa. El vine la întrupare, își desăvârșește misiunea, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni care te îndeamnă, de cum faci ochi dimineața, să pui efectiv osul la treabă pentru cizelarea lor. Ele te urmăresc zi și noapte, pe munți, pe dealuri, prin văi și ape. În piețe, în trafic, în parcuri, în mulțime, nu vei scăpa niciodată de șoapta lor. Dacă te urmărește un gând și îl tot reprimi, adevărat îți spun, nu vei scăpa până nu îl vei experimenta la propriu, nu la figurat. Dacă vei simți nevoia să cunoști palpabil un om în real sau doar ca nivel de vibrație în virtual, adevărat îți spun, nu reprima această nevoie în zadar. Dacă simți nevoia să faci ceva, absolut orice ține de firescul tău, nu pune gura lumii în mintea ta și nu îți călca pe suflet fără rost. Pune mâna, pune sufletul, pune mintea să împlinească ce se vrea împlinit, doar astfel vei transcende testul care îți tot stă în față. Fericit e cel ce nu se reprimă și nu reprimă șoapta sinelui său. Unul ca acesta vine la întrupare, cizelează, împlinește ceea ce are de împlinit, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni sociale care te îndeamnă să le cultivi, pentru că acolo e o cerință sufletească care se vrea împlinită și aprofundată. Fiecare lucrează ceva în social, undeva, în felul său, în ritmul său, pe nivelul său. Acel „ceva” nu ți s-a dat degeaba doar ca să ajungi în acel loc unde e munca ta și să te faci că lucrezi doar ca să treacă timpul. Va trece timpul și va trece într-o clipită și viața ta. De ce să judeci munca ta, de ce să cârcotești din umbră pe cei care lucrează lângă tine? Dacă munca ta te face nefericit, schimb-o, ai o infinitate de alte alegeri. Dacă colegii tăi te fac nefericit, ieși din acel mediu, căci până la urmă, dacă nu o faci tu singur de bună voie, mediul însuși te va expulza din realitatea sa. Nu e locul tău acolo, efectiv. Nu te rata doar pentru doi bănuți care îți fură identitatea. Ratatul, prin excelență, e nefericit și cu vibrația extrem de jos. El practic vine la întrupare, se identifică cu nefericirea lui, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni relaționale care te îndeamnă să le îmbrățișezi și să nu le repudiezi. Fiecare om care interferează cu tine, poate avea un rol profund, pentru un timp mai lung sau mai scurt în viața ta. Fiecare om cu care iei contact, ori te învață ceva, ori vine tocmai ca tu însuți să îl înveți ceva. Pentru că viața pe pământ, orice am crede, este chiar o școală. Nu una bazată pe o programă aberantă bătută-n cuie, ci una bazată pe creativitatea individuală și pe evoluția spirituală. Această școală are o infinitate de învățători deghizați care mai de care în cele mai ciudate personaje posibile și imposibile. Pe unii îi vei respinge cu ciudă, cu ranchiună, cu dispreț. Pe alții îi vei lua tu singur de mânuță și-i vei aduce în realitatea ta. Dar nu tot ceea ce va veni către tine va fi îmbrăcat în mantia strălucitoare a seducției pământești. Unii vor veni rupți în fund, murdari, urât mirositori. Dacă însă treci de primul impact al repulsiei, s-ar putea să descoperi în ei adevărați maeștri ascunși în spatele unor țoale murdare. Universul e vibrație și el lucrează prin vibrație în cele mai paradoxale moduri cu putință. Și asta o face fără să caute la fața omului, căci nu are ce face cu o față sulemenită, dar cu un suflet pustiit de patimi și goliciune. Omul relaționează, se apropie de unul, se desparte de altul, înțelege, aprofundează, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni legate de un copil care se naște în viața ta cu un scop extrem de bine precis. El vine să te învețe ceea ce tu însuți nu ai putea face fără ajutorul lui. Te provoacă, te scoate din tabieturi, te îndeamnă să ieși din inerție, te solicită la maxim, căci oricum e spre binele tău. Dar în același timp, el îți dă și enorm de multă bucurie și fericire chiar de la început, când începi să îți retrăiești copilăria pe un nivel conștient de data asta. Interdicțiile primite de la părinții tăi, le vei lăsa libere copilului tău dacă asta vei simți nevoia să faci. Drumețiile pe care nu le-ai făcut cu părinții tăi, cu siguranță le vei face cu copilul tău. Ceea ce ai tăi nu ți-au putut oferi, vei căuta să oferi tu acum copilului tău.Toate au un rost și se leagă, punct ochit, punct lovit. Copilul e maestrul tău care lucrează cu tine unu la unu, nu într-o sală cu patru pereți, ci în mijlocul vieții și în toate aspectele ei. Copilul te reîntregește și te centrează de nici nu realizezi asta pe moment. Dar vine o clipă a lucidității când îți vei da seama de mult mai mult decât aș putea eu să o fac aici. Fii conștient doar pentru câțiva ani pe pământ, atât dureză totul aici. Vino, testează, conștientizează, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni de suflet care te îndeamnă să experimentezi arta și tot ceea ce ține de frumos. Vibrația artei umple sufletul de lumină. Există o artă a vibrației înalte, dar și una a vibrației joase. Una te încântă, cealalaltă te tulbură. Însă dacă simți nevoia să o experimentezi și pe cea de-a doua, pune-te tu singur în balanță și vezi câtă putere ai în tine de a te reîntoarce iarăși acasă, în ființa ta, după o astfel de experiență. Vrei să experimentezi întunericul? Mergi și experimentează, apoi întoarce-te și fă cunoscut celorlalți ceea ce ai descoperit tu în acel întuneric. Vrei să experimentezi și patimile grosiere? Atunci fă-o dacă asta simți, dar asumă-ți și efectele care te-ar putea bulversa dacă vei intra acolo. Căci unele energii vin la încarnare din medii vibraționale extrem de joase și întunecate. Ele vor experimenta aici o artă grotească, agresivă, schizoidă. Vei simți asta la primul impact cu o astfel de energie. Aceasta e arta care te scurge de energie, nu te reîncarcă. Artistul vine și el așadar, ori pentru o artă luminoasă, ori pentru una întunecată. El vine la întrupare, se manifestă, apoi iarăși pleacă...
Sunt misiuni mici și misiuni mari. Pe cele mici le simți în fiecare zi, căci e nevoie de tine zilnic să le împlinești, vrei sau nu vrei. Pe cele mari le intuiești doar, căci ele te atrag ca un magnet să le desăvârșești și să cauți o îmbunătățire a lor, raportat la ceeea ce ai experimentat pe ele, într-o altă viață. Toate aceste misiuni descrise mai sus, plus încă o altă infinitate probabil, te fac pe tine ca suflet să lucrezi pe toate palierele vieții, atâta timp cât e în tine suflare de viață. Toate sunt importante și chiar vitale pentru sufletul tău. Lasă-le să curgă prin tine, lasă-te să curgi prin ele. Lasă-le libere, tocmai ca să te elibereze de orice fel de frică acumulată pe pământ. Trăiește din libertate, nu din frică. Căci aici ca și pământean, alegi să vii pentru un timp, te întrupezi, trăiești, acumulezi, înveți pe alții și te lași învățat, studiezi la această școală a misterelor deghizate, apoi iarăși pleci cu lecțiile mai mult sau mai puțin învățate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu