luni, 13 iunie 2016

Eliberează eroul înlănţuit din tine însuţi!



Puţine suflete sunt dispuse să experimenteze viaţa într-o lume extrem de limitată, comparativ cu dimensiunea din care provin. Şi totuşi tu însuţi ai ales să vii. Şi te-ai făcut un om printre oameni. Şi astfel, ai început ca spirit să traversezi pentru un timp o experienţă umană. Mulţumeşte-ţi şi fi-ţi recunoscător pentru că ai ales să vii. Ce e aici...o adevărată aventură! Ce loc minunat de creştere spirituală! Ce provocări pentru sufletele curajoase! Ce şcoală a vieţii şi ce măiestrie a eroilor!

Da, învăţăm de dimineaţa până seara la şcoala eroilor. Unii învaţă chiar şi noaptea. Alţii însă, confundă această şcoală a eroilor, cu şcoala erorilor. Au venit în acest peisaj dar nu prea se regăsesc aici, nu-şi găsesc locul, nu-şi găsesc menirea. Dar şi mai mult de-atât, nu doresc cu nici un chip să îşi elibereze eroul aflat în stare latentă din ei înşişi.

Cât de greu e să te trezeşti dimineaţa fără chef de viaţă? Câte subterfugii poţi găsi pentru a păcăli viaţa? O infinitate de căi pentru a-ţi rata viaţa şi nenumărate drumuri care te despart tot mai mult de eroul adormit care abia aşteaptă să se trezească la viaţă. Ce mai contează câteva clipe scurse în lâncezeala propriului pat în care somnul raţiunii naşte adevăraţi monştrii? Contează. Fiecare clipă contează. Fiecare vorbă contează. Fiecare faptă contează. Fiecare cuvânt contează. Toate te definesc, toate vorbesc despre tine, toate îţi rămân întipărite în cazierul conştiinţei tale.

Dar cum e atunci când te scoli şi te avânţi către viaţă, alegând să dai totul şi să îţi pui toată fiinţa ta la bătaie? Cum ar fi să trăieşti din plin ca un erou şi nu ca un personaj încorsetat de frică? Ce ai avea de pierdut, o viaţă? Oricum o vei pierde căci ea nu-ţi aparţine, doar ţi-a fost dăruită temporar. Nu numărul anilor contează, ci intensitatea lor. Căci poţi trăi ani mulţi, dar asta nu înseamnă implicit că trăieşti şi viaţă. E o mare diferenţă în a dormi ca să te odihneşti şi a dormi doar ca să eviţi ziua şi confruntarea cu eroul din tine. Acestuia nu-i place somnul peste măsură, nu-i place lenea, nu-i place frica, nu-i place limitarea. El vrea doar puţină odihnă pentru a porni iarăşi de la capăt. Eroul din tine nu a venit aici pentru a aştepta resemnat să i se întindă o mână. Ci o va întinde el, şi-şi va crea el propriile pârghii de susţinere. Nu cele care i se arată de către unul sau altul, ci cele pe care le consideră el însuşi că îi sunt benefice, filtrându-le prin fiinţa sa.

Când eşti încântat şi entuziasmat, când abia aştepţi să faci ce ţi-ai propus, e uimitor şi te trezeşti înainte de a suna alarma. Energia din tine vrea să se materializeze şi astfel realizările tale îţi însufleţesc şi mai mult ambiţia. Pentru că fiecare realizare, oricât de mică este, aduce cu ea o alta şi o alta. Acesta este efectul bulgărului de zăpadă care se măreşte pe măsură ce se rostogoleşte. Dar absolut fiecare realizare care dăinuie, vine în urma unei mici discipline, a unui mic efort. Nu e obligatoriu însă să îl şi faci, nu e obligatoriu să dai totul când ai libertatea de a nu da nimic. Dar acum nu mă adresez lor, ci mă adresez eroilor, celor care şi-ar sacrifica oricând lenea, frica şi neputinţa pe altarul cunoaşterii de sine.

Cu toţii căutăm să ne simţim bine. Dar nu te poţi simţi bine, fără să te disciplinezi. Dar ce minunat e atunci când o faci şi iei o hotărâre începând chiar de acum. Orice clipă amânată e de fapt o clipă pierdută. Cu aceasta nu te vei mai întâlni, dar nu uita că ai avut-o pe mână. Câteva discipline exersate zilnic activează motorul care generează putere, vibraţie, lumină. Iar câteva neglijenţe exersate zilnic pe pilot automat, activează şi ele un motor care va genera doar suferinţă. 

Dacă am vedea dinainte consecinţele alegerilor noastre greşite, am schimba macazul rapid. Dacă măcar la sfârşitul unei zile, am vedea efectul acestor alegeri eronate, ne-am schimba imediat. Dar nu le vedem, nu le intuim. Eşecul e subtil. El te îndeamnă să mergi pe un drum care nu ţi-e prielnic, dar mergi pe el pentru că consecinţele în timp nu se văd. Nu se văd la sfârşitul primei zile, nici la sfârşitul primei săptămâni, nici poate la finalul unui an întreg. Unii nu înţeleg eşecul decât la finalul vieţii. Pentru că nu au reflectat mai deloc la viaţa lor, atâta timp cât au fost sănătoşi şi puternici. Doar s-au avântat şi au trecut peste experienţele lor fără să le pună în balanţă. E ca şi cum dacă îţi treci rapid degetul peste o flacără, nu vei simţi nimic. Dar dacă îl laşi deasupra câteva clipe? Rişti să se facă scrum. Aşa că nu te lăsa amăgit şi nu-ţi fă scrum eroul din tine.

Ce te-ar împiedica să dai tot ce poţi în acestă viaţă? Ţi-ai atins cumva potenţialul şi te-ai gândit să faci o pauză? Nu există pauze pe aici, ci doar pierderi de timp şi energie care te trag inevitabil înapoi. Priveşte un copac. El creşte şi tot creşte fără pauze. Nu se opreşte nici măcar pentru o clipă din creştere. Vin ploile, vântul şi ninsorile peste el, dar el nu se opreşte, nu-şi ia nici o pauză. Însă oamenii se opresc sau nici măcar nu încep să crească, spiritual vorbind, pentru că faţă de acel copac, omului i s-a dat şi liberul arbitru, demnitatea de a alege. Esenţa vieţii e creşterea. Cât de înalt creşte un copac? Cât de înalt poate. Nu auzi de vreun copac care a refuzat să crească. Ei îşi afundă rădăcinile cât mai adânc şi se înalţă cât de mult pot. Dar tu, dar eu, cât de mult sunt dispus să mă înalţ?

Potenţialul tău maxim poate fi unul mic sau unul foarte mare. Depinde de alegerea ta. Dar niciodată nu vei ajunge să spui, „gata, mi-am atins la maxim potenţialul”! Căci el variază de la un nivel la altul şi de la o zi la alta. Dar poţi da zilei de astăzi tot ce ai mai bun în tine. Ziua de mâine...deocamdată nu o cunoaşte nimeni, aşa că rămâi ancorat doar la ziua de azi. Astăzi experimentează cât de mult poţi, fă-ţi cât de mulţi prieteni, citeşte cât de mult, dezvoltă-ţi cât mai multe abilităţi, vizitează cât mai multe locuri posibil, apoi deschide-te cât de mult şi împărtăşeşte celorlalţi experienţa ta. Alege să spui că e uşor să creşti, e uşor să creezi, e uşor să îţi câştigi existenţa, e uşor să dai tot ce poţi. Dacă dai tot ce e mai bun, vei primi inevitabil tot ce e mai bun, universul nu rămâne nimănui dator.

Ca să faci asta, e nevoie să reflectezi asupra zilei. Şi cum poţi reflecta dacă nu o înregistrezi în istorie? Învaţă din propriile tale experienţe, dar nu uita să înveţi şi de la ceilalţi. Asta înseamnă nu doar să fii deştept, ci să fii chiar dublu de deştept. Comedia erorilor se desfăşoară chiar sub ochii tăi, aşa că poţi învăţa oricând din greşelile altora. Învaţă din greşeli, dar învaţă şi din realizările acestora.

Orice disciplină le afectează indirect pe celelalte. Exact cum e cu limbile străine, când ai învăţat una, la a doua va fi mai uşor şi tot aşa. Fiecare disciplină le întăreşte pe celelalte, iar fiecare neglijenţă le întăreşte pe celelalte. Cu cât începi mai repede să îţi pui ordine în viaţa ta, cu atât realizările vor veni mai repede în urma ta. Rezultatele unei discipline te vor îndemna să îţi rafinezi alte şi alte discipline pe care nu le-ai cultivat, ci le-ai lăsat în paragină. Înlocuirea erorilor cu discipline, schimbă totul. Rezultatele nu vin însă peste noapte. E nevoie de un timp şi de puţină răbdare. Dar ce ai avea de pierdut? Ai numai şi numai de câştigat de pe urma acestor discipline sau reţele neuronale nou create. Pe acestea le-aş numi dependenţe bune. La un moment dat, nu mai poţi trăi decât aşa, creând discipline noi care te urcă tot mai sus.
Pentru toate acestea ai nevoie doar de un singur lucru: elibereză eroul înlănţuit din tine însuţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu