Puţine suflete sunt
dispuse să experimenteze viaţa într-o lume extrem de limitată, comparativ cu dimensiunea din care provin. Şi totuşi tu însuţi ai ales să vii. Şi te-ai făcut un om
printre oameni. Şi astfel, ai început ca spirit să traversezi pentru un timp o
experienţă umană. Mulţumeşte-ţi şi fi-ţi recunoscător pentru că ai ales să vii.
Ce e aici...o adevărată aventură! Ce loc minunat de creştere spirituală! Ce
provocări pentru sufletele curajoase! Ce şcoală a vieţii şi ce măiestrie a
eroilor!
Da, învăţăm de dimineaţa
până seara la şcoala eroilor. Unii învaţă chiar şi noaptea. Alţii însă,
confundă această şcoală a eroilor, cu şcoala erorilor. Au venit în acest peisaj
dar nu prea se regăsesc aici, nu-şi găsesc locul, nu-şi găsesc menirea. Dar şi mai
mult de-atât, nu doresc cu nici un chip să îşi elibereze eroul aflat în stare latentă din ei înşişi.
Cât de greu e să te
trezeşti dimineaţa fără chef de viaţă? Câte subterfugii poţi găsi pentru a
păcăli viaţa? O infinitate de căi pentru a-ţi rata viaţa şi nenumărate drumuri care
te despart tot mai mult de eroul adormit care abia aşteaptă să se trezească la
viaţă. Ce mai contează câteva clipe scurse în lâncezeala propriului pat în care
somnul raţiunii naşte adevăraţi monştrii? Contează. Fiecare clipă contează.
Fiecare vorbă contează. Fiecare faptă contează. Fiecare cuvânt contează. Toate
te definesc, toate vorbesc despre tine, toate îţi rămân întipărite în cazierul
conştiinţei tale.
Dar cum e atunci când te
scoli şi te avânţi către viaţă, alegând să dai totul şi să îţi pui toată fiinţa
ta la bătaie? Cum ar fi să trăieşti din plin ca un erou şi nu ca un personaj
încorsetat de frică? Ce ai avea de pierdut, o viaţă? Oricum o vei pierde căci
ea nu-ţi aparţine, doar ţi-a fost dăruită temporar. Nu numărul anilor contează,
ci intensitatea lor. Căci poţi trăi ani mulţi, dar asta nu înseamnă implicit că
trăieşti şi viaţă. E o mare diferenţă în a dormi ca să te odihneşti şi a dormi
doar ca să eviţi ziua şi confruntarea cu eroul din tine. Acestuia nu-i place
somnul peste măsură, nu-i place lenea, nu-i place frica, nu-i place limitarea.
El vrea doar puţină odihnă pentru a porni iarăşi de la capăt. Eroul din tine nu
a venit aici pentru a aştepta resemnat să i se întindă o mână. Ci o va întinde
el, şi-şi va crea el propriile pârghii de susţinere. Nu cele care i se arată de
către unul sau altul, ci cele pe care le consideră el însuşi că îi sunt
benefice, filtrându-le prin fiinţa sa.
Când eşti încântat şi
entuziasmat, când abia aştepţi să faci ce ţi-ai propus, e uimitor şi te
trezeşti înainte de a suna alarma. Energia din tine vrea să se materializeze şi
astfel realizările tale îţi însufleţesc şi mai mult ambiţia. Pentru că fiecare
realizare, oricât de mică este, aduce cu ea o alta şi o alta. Acesta este
efectul bulgărului de zăpadă care se măreşte pe măsură ce se rostogoleşte. Dar
absolut fiecare realizare care dăinuie, vine în urma unei mici discipline, a
unui mic efort. Nu e obligatoriu însă să îl şi faci, nu e obligatoriu să dai
totul când ai libertatea de a nu da nimic. Dar acum nu mă adresez lor, ci mă
adresez eroilor, celor care şi-ar sacrifica oricând lenea, frica şi neputinţa
pe altarul cunoaşterii de sine.
Cu toţii căutăm să ne
simţim bine. Dar nu te poţi simţi bine, fără să te disciplinezi. Dar ce minunat
e atunci când o faci şi iei o hotărâre începând chiar de acum. Orice clipă
amânată e de fapt o clipă pierdută. Cu aceasta nu te vei mai întâlni, dar nu
uita că ai avut-o pe mână. Câteva discipline exersate zilnic activează motorul
care generează putere, vibraţie, lumină. Iar câteva neglijenţe exersate zilnic
pe pilot automat, activează şi ele un motor care va genera doar suferinţă.
Dacă
am vedea dinainte consecinţele alegerilor noastre greşite, am schimba macazul
rapid. Dacă măcar la sfârşitul unei zile, am vedea efectul acestor alegeri
eronate, ne-am schimba imediat. Dar nu le vedem, nu le intuim. Eşecul e subtil.
El te îndeamnă să mergi pe un drum care nu ţi-e prielnic, dar mergi pe el
pentru că consecinţele în timp nu se văd. Nu se văd la sfârşitul primei zile,
nici la sfârşitul primei săptămâni, nici poate la finalul unui an întreg. Unii
nu înţeleg eşecul decât la finalul vieţii. Pentru că nu au reflectat mai deloc
la viaţa lor, atâta timp cât au fost sănătoşi şi puternici. Doar s-au avântat
şi au trecut peste experienţele lor fără să le pună în balanţă. E ca şi cum dacă
îţi treci rapid degetul peste o flacără, nu vei simţi nimic. Dar dacă îl laşi
deasupra câteva clipe? Rişti să se facă scrum. Aşa că nu te lăsa amăgit şi
nu-ţi fă scrum eroul din tine.
Ce te-ar împiedica să dai
tot ce poţi în acestă viaţă? Ţi-ai atins cumva potenţialul şi te-ai gândit să
faci o pauză? Nu există pauze pe aici, ci doar pierderi de timp şi energie care
te trag inevitabil înapoi. Priveşte un copac. El creşte şi tot creşte fără
pauze. Nu se opreşte nici măcar pentru o clipă din creştere. Vin ploile, vântul
şi ninsorile peste el, dar el nu se opreşte, nu-şi ia nici o pauză. Însă
oamenii se opresc sau nici măcar nu încep să crească, spiritual vorbind, pentru
că faţă de acel copac, omului i s-a dat şi liberul arbitru, demnitatea de a
alege. Esenţa vieţii e creşterea. Cât de înalt creşte un copac? Cât de înalt
poate. Nu auzi de vreun copac care a refuzat să crească. Ei îşi afundă
rădăcinile cât mai adânc şi se înalţă cât de mult pot. Dar tu, dar eu, cât de
mult sunt dispus să mă înalţ?
Potenţialul tău maxim
poate fi unul mic sau unul foarte mare. Depinde de alegerea ta. Dar niciodată nu vei ajunge să spui,
„gata, mi-am atins la maxim potenţialul”! Căci el variază de la un nivel la
altul şi de la o zi la alta. Dar poţi da zilei de astăzi tot ce ai mai bun în
tine. Ziua de mâine...deocamdată nu o cunoaşte nimeni, aşa că rămâi ancorat
doar la ziua de azi. Astăzi experimentează cât de mult poţi, fă-ţi cât de mulţi
prieteni, citeşte cât de mult, dezvoltă-ţi cât mai multe abilităţi, vizitează
cât mai multe locuri posibil, apoi deschide-te cât de mult şi împărtăşeşte
celorlalţi experienţa ta. Alege să spui că e uşor să creşti, e uşor să creezi,
e uşor să îţi câştigi existenţa, e uşor să dai tot ce poţi. Dacă dai tot ce e
mai bun, vei primi inevitabil tot ce e mai bun, universul nu rămâne nimănui dator.
Ca să faci asta, e nevoie
să reflectezi asupra zilei. Şi cum poţi reflecta dacă nu o înregistrezi în
istorie? Învaţă din propriile tale experienţe, dar nu uita să înveţi şi de la
ceilalţi. Asta înseamnă nu doar să fii deştept, ci să fii chiar dublu de
deştept. Comedia erorilor se desfăşoară chiar sub ochii tăi, aşa că poţi învăţa
oricând din greşelile altora. Învaţă din greşeli, dar învaţă şi din realizările
acestora.
Orice disciplină le
afectează indirect pe celelalte. Exact cum e cu limbile străine, când ai
învăţat una, la a doua va fi mai uşor şi tot aşa. Fiecare disciplină le
întăreşte pe celelalte, iar fiecare neglijenţă le întăreşte pe celelalte. Cu
cât începi mai repede să îţi pui ordine în viaţa ta, cu atât realizările vor
veni mai repede în urma ta. Rezultatele unei discipline te vor îndemna să îţi
rafinezi alte şi alte discipline pe care nu le-ai cultivat, ci le-ai lăsat în
paragină. Înlocuirea erorilor cu discipline, schimbă totul. Rezultatele nu vin
însă peste noapte. E nevoie de un timp şi de puţină răbdare. Dar ce ai avea de
pierdut? Ai numai şi numai de câştigat de pe urma acestor discipline sau reţele
neuronale nou create. Pe acestea le-aş numi dependenţe bune. La un moment dat,
nu mai poţi trăi decât aşa, creând discipline noi care te urcă tot mai sus.
Pentru toate acestea ai
nevoie doar de un singur lucru: elibereză eroul înlănţuit din tine însuţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu