Talantul si rabdarea merg mana-n mana

Fiecărui om i s-a încredinţat mai multe sau mai puţine daruri, harisme sau talanţi, dacă vreţi. De la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel mai ignorant până cel mai învăţat, de la cel mai fricos până la cel mai curajos, de la cel mai sărac până la cel mai avut, de la cel mai jos până la cel mai de sus, fiecare om este înzestrat cu ceva care îl face unic.
Când ţi-ai descoperit talantul, te-ai unit cu Dumnezeu, astfel încât nimeni şi nimic nu te mai poate despărţi de El. Lucrează-ţi talantul tău, înmulţeşte-l şi nu-l îngropa. Arată-l tuturor pe Dumnezeu şi mărturiseşte-L prin cultivarea acestor daruri, căci nu poate exista o mai măreţă mărturisire a Lui decât arătându-ţi adevăratul potenţial prin creaţie în faţa tuturor.
Dar în acelaşi timp, nu uita un singur lucru. Aşa cum ţi s-a dăruit talantul prin care vei spori ca spirit dacă îl vei cultiva, în acelaşi timp ţi s-a mai dăruit ceva.
Dacă veţi privi în jurul vostru, la cunoscuţii voştri, şi apoi veţi privi la voi înşivă, veţi constata ceva foarte interesant.
În viaţa fiecăruia există o situaţie, sau un om, sau poate o deficienţă, sau poate o boală, există ceva care iarăşi i s-a dăruit, de data aceasta pentru a-şi cultiva răbdarea. Omul respectiv, are nevoie pur şi simplu de acea situaţie, prin care el se căleşte ca spirit. Pentru că răbdarea e o mare virtute şi fără ea, ce ar mai fi omul?
De acea situaţie, oarecum grea sau dureroasă, nu poţi scăpa, dar în acelaşi timp o poţi privi cu bucurie totuşi din alt unghi. Atunci când înţelegi că acea situaţie îţi este dăruită tocmai pentru sporirea ta ca om, nu vei mai fugi de ea, ci din contră vei veni tu spre ea, pentru că astfel vei găsi mereu noi soluţii de a-ţi cultiva şi mai mult răbdarea. Acea situaţie s-ar putea ca la un moment dat să dispară din viaţa, dar atâta timp cît este încă prezentă, nu o trata superficial, căci ea te va învăţa poate ceea ce nimeni nu te poate învăţa.
Unii i-au spus "cruce", şi că omul trebuie să-şi ducă "crucea",resemnat şi pasiv, vrând-nevrând. Dar mie nu-mi place deloc sentinţa aceasta, de parcă ni s-a dat o povară grea de dus şi suntem condamnaţi din start, la îndârjire, la încrâncenare, la mult efort.
Nu poate fi aşa. Nu suntem animale de povară gârboviţi de către vreo pedeapsă divină. Însă totul e spre folosul nostru, spre creşterea şi descoperirea noastră.
Talantul şi răbdarea merg mână în mână. Acestea sunt de fapt, aripile tale.
Nu ţi le frânge, e îndeajuns doar să ţi le deschizi şi atunci îţi vei lua zborul...