O altfel de spovedanie...

Mi-am predat puterea din mine pe bani sau pe degeaba, în nădejdea că acela care o va prelua, va şti mai bine ca mine ce să facă cu ea. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

M-am considerat un mare rob, păcătos şi nevrednic, preluând această condiţionare negativă aşa cum mi s-a predat, uitând că de fapt Dumnezeu m-a creat minunat, magnific şi potențial creator în acelaşi timp. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am alergat cu mare râvnă după cei aşa zişi „duhovniceşti”, am stat ca un milog îngenunchind în faţa lor, umilindu-mă şi aşteptând de la ei sfaturi despre cum să-mi trăiesc propria mea viaţă, aşteptând iertări şi dezlegări pentru păcate închipuite. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Mi-am consacrat timpul şi energia spre cele din afara mea, agăţându-mă cu disperare spre tot felul de surogate, închinându-mă în neştire la tot felul de idoli poleiţi şi auriţi care mi-au furat identitatea, spre tot felul de obiecte, prin care credeam că astfel sunt apărat de cel „rău”. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am stat pe la cozi interminabile aşteptând să mă ating de „moaştele” unor trupuri neînsufleţite, crezând că prin această atingere „magică”, viaţa, greutăţile, problemele, mi se vor rezolva fără a mai necesita nici un alt efort din partea mea. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am citit tone de cărţi şi scrieri, aşa zis „duhovniceşti” sau „înalte”, am acceptat ca pe un firesc îndemnurile lor spre resemnare şi pasivitate, spre suferinţă, plâns şi lacrimi, acceptând fără discernământ otrava strecurată picătură cu picătură în minte şi în suflet. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

M-am rugat prin tot felul de rugăciuni meşteşugite scrise de către alţii cu sute de ani în urmă, aşteptând astfel un ajutor din afară, aşteptând să i se facă cuiva milă, să înduioşez cumva vreun sfânt care să-şi plece puţin ochii şi spre mine, făcându-mă astfel doar aramă sunătoare şi chimval răsunător de mari sunete deşarte. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am mers pe la tot felul de morminte văruite şi care mai de care mai „sfinte”, crezând că dacă voi ajunge acolo, poate va avea loc vreo mare schimbare sau minune în viaţa mea, făcând astfel abstracţie iarăşi şi iarăşi de toate darurile magnifice care se află doar în interiorul meu şi nu în exterior. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am spus mereu că „aceasta e voia Domnului”, considerându-mă astfel un fel de dobitoc sau doar o simplă marionetă în mâinile unui dumnezeu fals care avea deosebita plăcere să mă manipuleze cum vrea, şi am ales să fac asta doar pentru a nu fi responsabil şi pentru a nu-mi asuma propria viaţă, propriile alegeri. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

M-am raportat mereu la cei care au trăit acum sute sau mii de ani înaintea mea, crezând că sunt mai credibili în ce spun ei şi în nici un caz în ce aş putea afirma eu, că doar aceia deţin adevărul care merită ascultat, oameni, entităţi sau zei, când de fapt nu am împărţit unii cu alţii nici aerul, nici realitatea, nici viaţa pe care o trăiesc. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

M-am lăsat condus şi manipulat de cei cu aşa-zis har, mergând la ei simplu şi curat, punându-le sufletul la picioare necondiţionat, aşteptând de la aceştia „marea vindecare” care până la urmă s-a dovedit a fi doar „marele nimic”, întreţinut la nesfârşit doar prin frică, vinovăţie, ruşine, înrobire, spălare pe creier, toate făcute pentru a crea şi mai puternice rezistenţe şi blocaje mentale, toate declarate bineînţeles în „numele Domnului”. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Am considerat pe tot omul „păcătos” din naştere, preluând fără discernământ doar un clişeu şi un simplu automatism perpetuat de 2000 de ani încoace, prin care „păcatul originar” a fost ridicat la rang de idol şi a devenit astfel cel mai puternic blocaj mental posibil. Pentru toată această nebunie, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!

Mi-am lăsat sinele divin uitat, torturat şi aruncat în temniţa ignoranţei,
a nepăsării şi a îndobitocirii, mi-am lăsat mintea să mi se înceţoşeze prin tot felul de gânduri întunecate, mi-am lăsat imaginaţia să zburde pe câmpiile întunecoase în care mulţi şerpi veninoşi mi-au muşcat fără milă călcâile...

Toate acestea au fost vii odinioară. Acum sunt moarte şi îngropate...
Pentru toate aceste nebunii şi încă mult mai multe, totuşi îmi mulţumesc, mă iert şi mă dezleg de lanţurile trecutului!
Aşa este, aşa să fie!