Ramai in prezent si materializeaza bucuria!

Când starea ta interioară este bună, când simţi că prinzi aripi şi entuziasmul îţi învăluie fiinţa interioară, când zâmbetul îţi luminează chipul şi bucuria te menţine într-o stare euforică pe care nu ţi-o poţi explica, atunci e cel mai prielnic moment pentru tine de a fi conştient de puterea prezentului. Menţine starea asta cât poţi de mult şi las-o să fie obişnuinţă. Las-o să devină firescul tău de zi cu zi.
Unii întreabă: „Ce ai mai materializat în ultima vreme?” Iar dacă aş răspunde că am materializat zeci de mii de lucruri, acele lucruri nu ar însemna absolut nimic atâta timp cât nu am reuşit să materializez bucuria.
Pentru că degeaba te apuci de făcut multe, într-un stil pompieristic, dacă nu o faci cu bucurie. Degeaba te scoli dimineaţa fără chef de viaţă, mai bine rămâi în pat până îţi înfloreşte zâmbetul pe chip. Degeaba te duci la job cu silă doar pentru a-ţi primi salariul, dacă munca pe care o ai de făcut, o faci stând permanent cu ochii pe ceas ca să treacă timpul. Degeaba stai cu orele pe facebook doar ca să critici ceea ce nu îţi place. Degeaba te urci în maşină doar ca să te apuci de înjurat la prima intersecţie. Degeaba te apuci de citit ceva cu care nu rezonezi. Degeaba priveşti un film sau asculţi o muzică care nu-ţi captează interesul şi o faci doar ca să mai treacă timpul. Degeaba te uiţi la un meci ovaţionând pe unul şi strigând împotriva celuilalt. Degeaba faci dragoste cu iubita sau iubitul tău în timp ce mintea ta se află la plata facturilor. Degeaba mergi pe la vreun curs spiritual sau motivaţional dacă nu ai de gând să schimbi cu adevărat ceva în viaţa ta. Degeaba vii acasă seara nervos, frustat, nemulţumit, golit pe dinăuntru, mai bine mai zăboveşte puţin pe-afară decât să-i otrăveşti pe cei din casă cu starea ta proastă, nimeni nu e obligat să îţi suporte toanele la nesfârşit. Degeaba te culci sătul de viaţă, nu te păcăli singur, tot cu această stare te vei scula şi dimineaţă!
Recapătă-ţi mai întâi bucuria pierdută cine ştie pe unde şi de-abia atunci apucă-te de făcut şi de materializat una sau alta. Nu te amăgi că poţi face multe chiar şi într-o stare proastă. Ce rost are să te chinui în zadar călcându-ţi pe suflet? Lucrurile făcute chinuit nu au rezonanţă înspre ceilalţi pentru că acolo bucuria a lipsit. Iar unde ea lipseşte, tu însuţi lipseşti, adică eşti prezent cu trupul dar absent cu mintea. Iar lucrurile făcute fără pasiune şi fără chef, merită aruncate la gunoi, ele sunt create din obligaţie şi sunt contaminate de vibraţia negativă a verbului „trebuie”.
În starea de vibraţie joasă, nu merită să te apuci de nimic. Pentru că dacă te apuci, aduci astfel o mare ofensă vieţii, insultând-o! Ofensând viaţa, te ofensezi pe tine însuţi. Insultând-o, te insulţi cu bună ştiinţă pe tine însuţi. Pentru că viaţa nu e un chin, ci e doar şi doar şi doar, numai bucurie. Iar unde e bucurie, acolo nu mai poate fi plânset, jale, suferinţă, lamentări şi păreri de rău. Când te plângi, ofensezi viaţa. Când suferi, sfidezi universul. Când cerşeşti milă, îl trădezi pe Dumnezeu. Când alegi depresia, te sinucizi sufleteşte încet şi sigur. Când zaci în resemnare şi pasivitate, eşti doar un simplu impostor. Toţi cei care suferă, sunt adevăraţii impostori ai vieţii. Căci viaţa doreşte să le aducă în realitatea lor bucuria creaţiei, iar ei aleg să se agaţe de cu totul altceva.
Fii prezent în prezent şi materializează bucuria! Iar după ce simţi cum ea se înfiripă, începe să experimentezi ce vrei. De-abia atunci cele două aripi, iubirea şi recunoştinţa, se vor deschide. De-abia atunci începi să trăieşti uşor, frumos şi bine. De-abia atunci puterea din tine se va manifesta din iubire şi nu din orgoliu. De-abia atunci mintea ta va emite gânduri care vor atrage spre tine ceea ce îţi doreşti. De-abia atunci când ajungi să te susţii din ceea ce eşti, adică din bucurie, vei putea să îi susţii şi pe cei din jur. De-abia când încetezi cu plângăcioşeala şi cu mofturile de a fi băgat în seamă, atunci va începe şi adevărata viaţă pentru tine. De-abia când simţi că vibraţia bucuriei din tine răzbate prin toţi porii tăi, atunci poţi spune cu adevărat „Eu sunt”!
Dar până nu intri în fiinţa ta interioară care nu recunoaşte decât starea de bucurie, nu te apuca de nimic. Dă-ţi puţin răgaz pentru a materializa bucuria. Intră în atelierul minţii şi al imaginaţiei tale, pune-ţi slujitorii la treabă, adică gândurile luminoase care stau degeaba şi doar aşteaptă comanda ta, materializează bucuria în tine şi de-abia apoi creează ceea ce sinele tău te îndeamnă.
Agaţă-te doar de clipa prezentă, doar acolo este bucuria. Ea nu rămâne nici în trecut, nici în viitor. Pentru că trecutul şi viitorul nu au putere. Nu poţi crea nimic, nici în trecut, nici în viitor, ci doar în „acum”. Prezentul e reperul nivelului tău de cunoaştere. Ori de câte ori te simţi bine, eşti în prezent, eşti în bucurie, eşti în creaţie.
Fiţi prezenţi, fiţi bucuroşi, fiţi creatori!