Cand fuga dupa spiritualitate devine povara

E bine să ai un sistem de ghidare emoţională. El e cel mai la îndemnână şi poţi să îl practici oricând şi oriunde. Nu necesită efort, nu necesită un timp anume. Poţi să o faci şi când mănânci, şi când conduci, şi când mergi, şi când vorbeşti. Prin simpla întrebare „cum mă simt acum?”, devii într-o clipă conştient de tine însuţi.
Pentru că ceea ce simţi, nu e o minciună. Iar acest reper emoţional îţi arată imediat unde te afli şi pe ce drum eşti. Dacă te simţi bine, confortabil şi relaxat chiar în timp ce faci una sau alta, acesta e un indiciu foarte puternic că eşti pe drumul bun. Dacă simţi bucurie şi entuziasm, iarăşi înseamnă că eşti pe drumul cel bun. În aceste stări eşti de fapt, cu vibraţia foarte sus şi astfel poţi face lucrurile pe care le ai de făcut, cu mare uşurinţă. Dar aminteşte-ţi cât de greu merg lucrurile atunci când nu mai simţi aşa. Când te simţi îngrijorat, tensionat, abătut, nefericit, atunci practic nu prea îţi vine să faci nimic, aşa este? În aceste stări de vibraţie joasă, singura la îndemână rămâne veşnica depresie şi veşnica aşteptare de a veni careva să te scoată efectiv din stare asta.
În goana noastră nebună după tot felul de himere, am uitat să mai şi respirăm, oameni buni. Respirăm de multe ori atât de sacadat de parcă cineva stă permanent cu pistolul încărcat la tâmpla noastră. Iar în această stare lăuntrică, lucrurile merg extrem de greu şi chinuit iar randamentul nostru e aproape nul. Primul pas în depășirea acestor stări proaste este respirația. Nu te lăsa prins în capcana stărilor de vibrație joasă, în aceste stări se pot întâmpla multe. Inclusiv te poți îmbolnăvi, nu uita că toate bolile provin practic din emoțiile negative resimțite. Și e așa ușor să ieși din ele, respirația profundă te scoate imediat, iar apoi odată ce ți-ai recăpătat luciditatea, vei putea lua hotărâri lucide și nu pripite.
Când nu te simți prea bine emoțional, e timpul să începi să îți pui întrebări. Dacă nu îţi face plăcere să faci un lucru sau altul, până la urmă de ce îl faci? Dacă nu te simţi bine lângă un om sau altul, de ce stai lângă el? Dacă te simţi rău vorbind negativ despre cineva, de ce vorbeşti despre el? Dacă urmezi un job la care te gândeşti cu silă, la ce bun să te mai dai jos din pat dimineaţa, mergând undeva unde nu te simţi ok?
Mai departe, trecând din social în spiritual, întreabă-te în modul cel mai simplu. Dacă drumul tău pe o anumită cale spirituală te face să te simţi inconfortabil, de ce mergi pe el? Doar pentru că ţi-a spus unul sau altul că ar fi bun? Dacă e bun pentru el, asta nu înseamnă că e bun şi pentru tine. Ce simţi când eşti pe drumul cunoaşterii de sine? Bucurie sau disconfort? Iar dacă nu te simţi ok, ăsta poate fi iarăşi un indiciu că ar fi cazul să nu îl mai urmezi. Simţi că sporeşti pe acest drum practicând unele tehnci sau altele? Simţi că te ajută cu adevărat sau doar te autosugestionezi în zadar?Nu cumva te laşi sugestionat de către alţii pe care îi consideri mai „sus” decât tine? Respiră profund de câteva ori, apoi răspunde-ţi sincer doar ţie însuţi.
Dar dacă simţi cea mai mică îndoială în inima ta, opreşte-te, dă-ţi spaţiu, acordă-ţi puţin timp, mai meditează la ceea ce faci şi de ce alegi ceea ce alegi. Pentru că emoțiile uneori îți pot fura discernământul şi atunci nu prea mai ai puncte de reper, nu mai înţelegi nici tu cum stau lucrurile de fapt. Nu te lăsa indus de către unii sau alţii care au anumite interese. Dar nici nu-i combate, căci dacă au ales să îşi câştige pâinea din vânzarea iluziilor, lasă-i să îşi vândă marfa în continuare, nu le lua pâinea de la gură.
Vezi mai degrabă, ce e bine pentru tine, fi atent la ceea ce simţi. Dacă spiritualitatea ta, te epuizează psihic, opreşte-te. Dacă te agită, nu mai practica nimic în starea asta. Dacă nu mai rezonezi cu cei cu care poate rezonai odată, fii de partea ta, nu îţi călca pe suflet, nu îţi face rău singur. Ieşi din mijlocul lor şi alege să fi de partea ta întru totul şi nu pe jumătate.
Dacă aceste rânduri pe care le citeşti chiar acum, îţi crează o stare nu tocmai bună, opreşte-te şi nu mai citi. Nu te forţa inutil. Caută doar ceea ce simţi că te sporeşte, doar ceea ce îţi dă bucurie şi ceea ce simţi că îţi este de folos. Nu îţi pierde timpul pe o frecvenţă care nu e a ta. Exact aşa încearcă să faci în absolut toate aspectele vieţii. Ghidează-te mereu după ceea ce simţi.
Nu e firesc să crezi că eşti pe un drum spiritual, oricare ar fi el, dar în acelaşi timp să fi ba într-o stare bună, ba într-o stare proastă. Nu e normal ca să practici tehnici şi să citeşti tot felul de cărţi spirituale ziua, iar noaptea să boceşti pentru că te-a părăsit iubitul. Te-a părăsit tot pentru binele tău, ca să mai crești puțin. Nu e ok ca să te simţi tulburat în interior pentru că tot felul de concepte care mai de care mai abstracte nu le poţi înţelege şi accepta. Spiritualitatea când devine povară, este de fapt doar pierdere de timp și de energie.
Dacă te simţi confuz, uită de spiritualitate, uită de iluminare, de trezire, uită de energie și de conştiinţă. Nu te crampona în etichete. Nu încerca să controlezi ceea ce nu se poate controla prin efort. Nu încerca să îţi pui bariere singur. Nu încerca să determini rezultate. Mai bine respiră, relaxează-te şi nu uita să zâmbeşti. Viaţa exterioară nu poate fi controlată la modul ăsta, adică prin efort conştient. Singurul lucru de care poţi fi conştient şi pe care-l poţi controla este starea ta care nu te minte niciodată. Pentru aceasta eşti responsabil. Nu pentru că nu poţi atrage un om sau altul în realitatea ta, nu pentru că abundenţa încă nu se revarsă spre tine, nu pentru că nu reuşeşti să muţi munţii din loc. Doar starea ta interioară o poţi muta din loc dacă doreşti cu adevărat asta, restul vor intra în realitatea ta sau nu, doar ca efect al stării tale lăuntrice.
Iar dacă forma ta de spiritualitate pe care o practici, necesită mult efort, concentrare, timp rupt din alte treburi de făcut, te oboseşte, te frustrează, te descurajează, uită şi de această formă de spiritualitate. Uită de tehnici, uită de absolut tot din ceea ce îţi fură pacea, iubirea, bucuria şi armonia interioară.
Caută doar starea care nu te părăseşte niciodată, aceea a sinelui tău care e în comuniune permanentă cu Dumnezeu. Iar acest Dumnezeu, nu e unul capricios şi aflat mereu în stări oscilante. Tot aşa, nici tu omule, nu e ok să te afli mereu în stări de dualitate care nu îţi sunt fireşti. Acea stare de pace nu e una pe care să o dobândești prin tehnici, ele nu fac decât să îți mai înlăture rezistențele mentale, asta dacă sunt practicate cu detașare și fără disperare. Fi în pace mereu, nu doar o oră pe zi, nu doar o zi pe săptămână. Nu căuta să te simți bine doar temporar, caută și reține doar acea stare care nu e temporară, care nu vine și care nu pleacă. Nu încerca să devii ceea ce eşti deja:iubire, bucurie, pace, armonie. Doar recunoaşte-le ca fiind prezente în tine şi e de ajuns.
Mulţi consideră un privilegiu sau un lux starea de bucurie. Şi asta doar pentru că s-au obişnuit atât de mult cu starea depresivă în care sunt cam tot timpul. Aceştia nu pot rămâne mereu într-o singură barcă, ci mereu se mută dintr-una în alta după cum bate vântul. Între depresie și bucurie nu este decât un singur pas sau un simplu declic dacă vrei.
Însă dacă eşti o persoană mai disciplinată şi ai nevoie de tehnici ca să te regăseşti, atunci alege doar acele căi care îţi amplifică dorinţa de viaţă, vitalitatea, interesul. Dacă acele practici alese nu reuşesc asta, nici nu merită să le bagi în seamă. Nu-ţi anihila copilul din tine, căzând în capcana minţii care te îndeamnă spre lucruri „serioase”. Decât o formă de spiritualitate seacă, rigidă și împovărătoare mai bine una simplă, uşoară, ca o joacă.
Spiritualitatea e însăși viața, e însăși iubirea, e însăși bucuria.
Așa este, așa să fie!