Aminteste-ti de tine insuti...

Aminteşte-ţi de tine însuţi. Fii îngăduitor şi blând cu tine. Nu te brutaliza inutil. Nu te învinovăţi pentru ziua de ieri. Nu-ţi crea singur necazuri închipuite. Nu vărsa lacrimi pentru că poate într-un moment de furie ai jignit pe cineva. Tot tu erai şi atunci, tot tu eşti şi acum. Nu te crampona în păreri de rău. Nu încerca să salvezi pe nimeni. Mai bine învaţă-ţi odată pentru totdeauna lecţia care te tot urmăreşte. Uită umilinţele prin care ai trecut. Uită chiar şi abuzurile fizice sau psihice la care ai fost poate cândva supus(ă). Uită trecutul şi lasă morţii să îşi îngroape pe morţii lor. Uită şi de greutăţile prin care ai trecut, de trădări, de înşelări, de minciuni, de lipsuri, de dezamăgiri, de înfrângeri, de boli, de dureri, uită de toate dacă vrei. Iar dacă nu le poţi uita, ieşi măcar pentru o clipă din emoţional şi aminteşte-ţi iarăşi de tine însuţi. Cât te-ai călit, cât ai acumulat, cât ai înţeles, cât ai câştigat de pe urma acestor experienţe? Era mai confortabil oare să nu fi trecut deloc prin ele? Era mai simplă viaţa fără obstacole sau fără piedici? Poate. Dar cât de utilă ar mai fi fost?
Universul are mare grijă de tine. El îşi aminteşte de tine chiar mai des decât o faci chiar tu. Şi are grijă ca să îţi trimită daruri. Are grijă să îţi trimită provocări zilnice. Aşadar, aceste daruri abundă spre tine şi se măresc odată cu deschiderea ta în faţa vieţii. Ce poate fi mai uşor decât să spui „da” în faţa acestor daruri, în faţa acestor provocări?
Aminteşte-ţi de tine însuţi. De când faci ochi dimineaţa, fii recunoscător pentru că iată, în faţa ta a început o nouă zi. O vei pierde şi pe aceasta în lamentări? Ştiu, eşti mult prea conştient(ă) de tine şi astăzi nu vei mai cădea. Astăzi nu te vei mai plânge fără rost în stânga sau dreapta, aşteptând de la ceilalţi şi mai multă milă. Astăzi nu vei mai avea acea faţă posacă, încruntată, întunecată şi scorţoasă de care s-au săturat toţi cei din jurul tău. Până şi tu te-ai săturat de ea...Aruncă cât mai departe această mască de pe chipul tău! E mai uşor să fii tu însuţi decât să fii un altul.
Iar dacă tot te-ai trezit iarăşi la viaţă, ce-ar fi să nu mai critici şi să nu mai judeci pe nimeni? Ce-ar fi să nu mai dai sfaturi altora decât doar dacă ţi le cere cineva? Cum ar decurge viaţa ta, dacă nu ai mai fi atât de morocănos? Ce-ar fi dacă astăzi ai începe să zâmbeşti cu adevărat? Cum ar fi să începi să îţi oferi ţie un mare zâmbet? Cum ar fi să nu mai arunci cu înjurături în trafic doar pentru că vreunul mai grăbit ţi-a tăiat calea? Cum ar fi să nu te mai apuci de bărfe şi de micile ironii care te epuizează și prin care nu sporești în nimic?
Aminteşte-ţi de tine însuţi. Apropie-te cu iubire de fiinţa ta, nu cu silă. Acceptă-te aşa cum eşti, iar dacă vrei să schimbi ceva la tine, fă-o natural şi fără efort. Totul începe cu un mic pas. El poate fi făcut astăzi sau poate să nu fie făcut niciodată. Dacă vrei să urci pe calea cunoaşterii de sine, atunci nu privi înapoi cu mânie la cel care erai înainte. Mulţumeşte-i omului vechi care erai odinioară, pentru că prin el ai ajuns la omul nou care eşti acum.
Şi nu uita, astăzi, măcar pentru o singură zi, vei fi altfel. În fond ce ai putea pierde? S-ar putea chiar să îți placă să fii altfel decât până acum.
Fii bucuros, pentru că ai ales să te ridici şi să îmbrăţişezi această unică zi din viaţa ta. Fii bucuroasă, pentru că astăzi e ziua respectului tău de sine, a aprecierii tale personale, a recunoaşterii minunăţiei din tine. Nu aştepta o anumită zi specială ca să te simţi frumoasă, pasională, entuziasmată, atrăgătoare şi creativă în acelaşi timp. Iar dacă partenerul tău e prea ocupat ca să îşi mai aducă aminte de tine, fă-o tu singură în locul lui. Cumpără-ţi un bucheţel de ghiocei, priveşte-i şi realizează încă odată cum au avut ei răbdare toată iarna, cum s-au călit sub zăpadă, şi cum au reuşit în cele din urmă să îţi smulgă un zâmbet...
Fă din această nouă zi, o mare sărbătoare. Mulţumeşte-ţi pentru că eşti ceea ce eşti, pentru că simţi aşa cum simţi, pentru că gândeşti aşa cum gândeşti, pentru că alegi ceea ce alegi. Zâmbeşte-le celor care vor intra în realitatea ta şi nu uita nici măcar o clipă că aceşti oameni sunt daruri de mare preţ care prin prezenţa lor te fac să pricepi exact unde mai ai de lucrat cu tine. Nu fugi de ei. Nu fugi de tine.
Fi-ţi recunoscător ţie în primul rând, pentru că ai avut răbdarea de a citi aceste rânduri. Iar dacă simţi că îţi sunt de folos, dă-le un „share” în inima ta. Păstrează-le acolo toată ziua sau pentru totdeauna de vrei şi aminteşte-ţi astfel cât mai des de tine însu(ă)ţi...