Toate au fost create pentru tine

Toate au fost create pentru tine şi toate sunt bune foarte. Totul îţi vorbeşte. Uneori prin sunet, alteori prin tăcere. Uneori prin simţuri, alteori printr-o simplă adiere de vânt. Uneori printr-o simplă strângere de mână, alteori printr-o privire adâncă care îţi intră până în suflet. Uneori printr-o vorbă, alteori printr-un ciripit al unei mici păsări care vrea să îţi transmită ceva. Uneori printr-un soare arzător, alteori prin furtună. Prin mici picături de ploaie sau prin nesfârşite raze de soare. Prin roua de dimineaţă sau prin apusul serii...toate îţi şoptesc tainic, toate te aduc în prezent.
Iar toate acestea au fost create pentru armonia ta interioară. Priveşte în jurul tău şi vei observa că toată natura e creatoare de pace, nu e creatoare de patimi. Ea îţi aduce doar linişte, doar detaşare. Ceea ce a crescut din pământ e doar binecuvântare. Acolo nu există nici o dizarmonie, nici un conflict, nici o tulburare. O floare, un pom, o frunză, o apă curgătoare, toate se află în armonie şi pace cu ele însele. Cea mai umilă insectă şi cel mai feroce animal, toate sunt în comuniune, toate îşi ştiu rostul pe acest pământ. Ele nu se gândesc la ziua de mâine şi nici nu au grija anului viitor. Pentru că legătura lor cu Universul nu s-a rupt, nu s-a desfăcut. Iar aceasta le menţine pe toate într-o permanentă stare firească de pace.
Doar omul e singura făptură care parcă şi-a uitat rostul. Şi-a uitat menirea stării fireşti de "eu sunt" şi fuge încorsetat de frică doar după "eu vreau să am". Dintr-o făptură chemată la desăvârşire şi la recunoaşterea divinităţii din el, a devenit un simplu dumnezeu uitat. El nu mai e în comuniune cu creaţia pentru că nu îşi mai recunoaşte aptitudinile creatorului din el. Himerele i-au furat ochii, iar poftele i-au aţâţat simţurile. Astfel încât, unii oameni se învârt într-un non-sens continuu fugind cât mai departe de ei înşişi. Acum pun mâna pe o nouă fantasmă temporară, acum se surprind din nou în starea nefirească, tânjind iarăşi după ceva nou. Mereu pendulează între poftă şi goliciune. În starea asta, nimic nu te poate hrăni cu adevărat. Ceea ce surprinzi în afara ta, a fost creat pentru starea ta dinăuntru. Toate ţi-au fost oferite ca dar.
Cât e de simplu şi cât e de firesc să fi în comuniune permanentă cu Dumnezeu, cu semenii, cu tine însuţi. Dar când te agăţi de gândurile trufaşe care îţi fură pacea, totul devine complicat. Totul devine haotic odată ce mintea devine haotică. Simţurile te domină odată ce mintea te tulbură. Iar atunci nu-ţi mai doreşti decât să te hrăneşti prin răutate. Aici se insinuează ca un şarpe la sân, judecata, goliciunea, depresia.
Dar toate vin şi toate pleacă. Nu te agăţa de ceea ce vine şi de ceea ce pleacă. Cunoaşte-ţi fiinţa ta interioară care nu vine, care niciodată nu pleacă. Acolo e totul. Acolo e nemărginirea Universului care s-a mărginit să-şi facă locaş înlăuntrul tău.
Totul din afară îţi vorbeşte şi te îndeamnă printr-o infinitate de căi să îţi refaci comuniunea şi legătura poate cândva ruptă cu divinitatea.
Toate au fost create pentru tine căci toate sunt bune foarte.