Călătoria şi destinul sufletelor

Astăzi n-am încotro şi vă voi vorbi despre două cărţi scrise de Michael Newton şi anume "Călătoria sufletelor" şi "Destinul sufletelor". După câţiva ani de la prima citire, le-am luat iarăşi la "puricat" pentru că mă urmărea subiectul cu pricina prea mult şi pentru că nu scrisesem niciodată despre aceste cărţi, dar iaca până la urmă a venit şi timpul lor.
Oameni care au tot scris despre suflet sunt mulţi şi cărţile scrise pe marginea acestui subiect sunt nenumărate. Dar puţini au fost şi convingători în ceea ce afirmă. Păreri, speculaţii, fantasmagorii, închipuiri dulci şi frumoase, care mai de care mai fascinante. Dar dacă dincolo de cuvinte nu se mişcă ceva acolo, în fiinţa mea, aceste păreri rămân doar la stadiul de metafore şi cam atât.

Tipul cu pricina, adică autorul, se ocupă de regresiile metafizice, adică deblocarea memoriei în starea de hipnoză supraconştientă. Iar aceste două cărţi prezintă efectiv studiile de cazuri mai relevante cu care a avut de-a face acest doctor. Sunt câteva zeci de cazuri cuprinse în cele două cărţi. Cazurile sunt diferite pentru că toate sufletele sunt diferite şi aflate pe diferite nivele de evoluţie. Subiecţii, practic sunt aduşi dincolo de momentul morţii, în ciclul vieţilor anterioare, în lumea spiritelor, acolo unde nu mai e nici durere, nici întristare, nici suspin, nu-i aşa?

Sufletul este energie. Se pare că atunci când ne întrupăm într-un trup uman sau de altă natură, coborâm aici sau cine ştie unde, cu o parte doar a acestei energii din sufletul nostru. E bine de reţinut acest aspect, partea majoră a acestei energii, rămâne acolo, mai aproape de Sursă, în astral. O anume parte din această energie, mai mare sau mai mică în funcţie de caz, vine la întrupare. Legătura dintre cele două părţi energetice, nu se pierde însă niciodată, ci uneori se reuneşte şi se reîncarcă  în somnul profund sau în starea supraconştientă.
În momentul plecării sufletului din acest trup temporar, sufletele îşi găsesc drumul către lumină, mai încet sau mai repede, în funcţie de nivelul de conştiinţă la care se află, sau, după cum le încadrează autorul, în suflete evoluate sau mai puţin evoluate. Un suflet evoluat nu înseamnă neapărat un suflet încarnat de foarte multe ori, ci acel suflet care a crescut în conştiinţă de-a lungul acestui ciclu de reîncarnări. Are sens?

Dar nu suntem singuri nici aici, nici pe dincolo. Vestea proastă pentru habotnicii religioşi e că nu vine nici vreun zeu, nici vreun dumnezeu, nici vreun mântuitor, în întâmpinarea lor. Nu există nici măcar un singur caz experimentat de acest doctor, în care să i se fi întâmplat măcar o singură dată aşa ceva. Deci până la urmă, fiecare dintre noi suntem pe cont propriu. Ceea ce am semănat acum, aceea vom şi secera şi aduna mai apoi. Însă entităţile care vin în întâmpinarea noastră, în afară de ghidul nostru spiritual, sunt cei aflaţi din grupul de suflete din care cu toţii facem parte. Aceştia vor veni chiar dacă sunt încarnaţi deja în trup în momentul plecării noastre, căci, după cum aminteam mai sus, partea majoră a energiei sufletului lor a rămas în astral, neîntrupată. Cu această parte ne vor întâmpina şi în forma umană cu care suntem noi familiari. Pentru sufletele mai puţin evoluate, aceste entităţi vor fi în număr mai mare. Pentru cei evoluaţi însă, se poate ca singurul prezent lângă ei să fie doar ghidul spiritual, pentru că un suflet evoluat nu mai are nepărat nevoie de alinare şi îndumare. El îşi cunoaşte drumul către locaşul său, fără ajutor.

După acest drum, sufletele sunt cumva revindecate energetic în funcţie de traumele pe care le-au acumulat în viaţa anterioară. Pentru cei care vor să înţeleagă mai bine acest proces, le recomand cu mare căldură filmul Nosso Lar(Casa noastră). Iar după această vindecare, are loc analiza vieţii anterioare şi implicit alegerile care ar fi putut fi făcute şi unde ar fi dus ele. Deci şi ceea ce am trăit la propriu şi ceea ce am fi putut trăi dacă alegeam altceva. Un fel de linii temporare de destin. Acest proces de analiză nu ţine de un timp anume, el poate dura oricât, oricum timpul în lumea de dincolo, nu e aşa cum îl percepem noi aici, e doar "acum" şi atât. După această analiză, care poate dura chiar şi o mie de ani sau doar câţiva zeci în timpul nostru, sufletul se decide în ce condiţii va mai reveni sau nu la întrupare. De ce fel de trup ar avea nevoie, de ce fel de părinţi, în ce fel de mediu. Toate acestea sunt alese în funcţie de experimentele pe care simte că ar fi cazul să mai treacă. Dar nu alegem singuri, ci împreună cu ghidul şi un fel de consiliu al unor suflete-ghid mai evoluate spiritual.

În aceste cărţi am descoperit pentru prima dată faptul că sufletul se poate întrupa cu câte o parte a energiei sale, în chiar şi două trupuri simultan, asta pentru o mai rapidă ardere a unor etape.Sigur, aceste cazuri sunt rare, dar logic, dacă sufletul e energie, aceasta se poate împărţi chiar şi în două trupuri simultan. Dar partea majoritară va rămâne totdeauna, ca o constantă, în lumea spiritelor.

Sigur există şi misiuni eşuate, mai ales atunci când, după întrupare, amnezia spunându-şi cuvântul, omul începe să se identifice doar cu trupul sau mintea egocentrică. Atunci are loc o defazare, dar totuşi oricând poate fi redescoperită menirea sufletului nostru întrupat pe pământ. Există şi sinuciderea, un mare regret al sufletului cu care se întoarce în astral. Sau suflete care s-au asociat doar cu răul pe un număr de vieţi continuu, pentru acestea se pare că are loc un fel de remodelare şi reîntregire. Nu se poate pune niciodată însă, problema de iad sau pedeapsă, ci practic, un astfel de suflet îşi va analiza mai mult alegerile făcute, într-un fel de solitudine, urmând să vină iarăşi în trup după un timp mai lung sau mai scurt, în funcţie şi de disponibilitatea sa.

În lumea spiritelor, nimeni nu te va obliga să te reîncarnezi dacă tu singur nu simţi nevoia să o faci. Dar probabil, după un timp, sufletul simte nevoia aceasta iarăşi, pentru că aici, pe pământ, evoluţia spirituală e una foarte accelerată, comparativ cu alte planuri, planete sau dimensiuni. Această dualitate între lumini şi umbre e una extrem de benefică în evoluţia noastră. Unele suflete sunt mai râvnitoare, altele mai delăsătoare, se poate şi asta, de ce nu? Însă noi cu toţii, avem în noi acest foc sacru pe care îl simţim chiar şi acum prin aceste simţuri umane, de multe ori însă, atât de înşelătoare. Dacă nu am simţi acest foc lăuntric, măcar când şi când, am trăi fără prea mari probleme de conştiinţă. Aşa însă, simţim permanent că ceva ne trage şi ne atrage, dincolo de acest lumesc. Şi asta ne îndeamnă, de fapt, să nu nu e oprim, căci cu adevărat suntem aici pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, învăţând şi experimentând lucruri şi senzaţii care ne tot urmăresc.

Dialogurile care sunt prezentate în aceste cărţi, între acest doctor şi sufletele regresate, sunt absolut fabuloase şi au puterea de a te pune mult pe gânduri. Însă ele nu se pot reproduce pe aici, ci se vor citite şi recitite deschizând la propriu aceste cărţi. Esenţa lor însă, prezentată foarte succint, o reprezintă faptul că totul se rezumă la lucrul cu noi înşine, împreună cu grupul de suflete din care facem parte. Acest grup îşi schimbă raportul relaţional de la viaţă la viaţă, în funcţie de evoluţia fiecăruia. 

Ceea ce se poate alege de dinaintea întrupării, poate şoca într-o anumită măsură. Dar dacă depăşim moralitatea de faţadă şi începem să gândim raţional şi logic, poate vom înţelege mai bine faptul că fiecare aspect al vieţii face parte dintr-un întreg şi nu poate fi judecat doar dintr-o singură perspectivă sau vizualizat doar dintr-un singur unghi. Imboldul inimii tale, oricât de conştient sau inconştient ai fi, te îndeamnă să faci ceva. Urmează acest imbold şi nu îţi reprima tocmai menirea pentru care ai ales să te întrupezi. 

Discrepanţă nu mai există atunci când ne deschidem spiritual şi începem să facem ochi dincolo de ceea ce se vede la modul fizic. Totul are un înţeles, dincolo de ceea ce se vede. Poţi intui acest înţeles dacă chiar vrei şi dacă ai răbdare suficientă de a pune cap la cap anumite aspecte din viaţa ta. Un caz interesant prezentat era chiar legat de un suflet care a ales să trăiască într-un trup foarte puternic pe la anul 800, într-un trib de vikingi. Acest suflet simţea nevoia să experimenteze tot ceea ce se putea legat de simţurile carnale şi nimic altceva. Dar după aproape 1000 de ani de analiză după această viaţă, înţelegând mai profund cine este, revine iarăşi, dar de data aceasta într-un trup care în urma unui accident devine invalid. Iar această invaliditate îi dă posibilitatea să rămână o viaţă la pat, studiind, citind, cercetând şi chiar învăţând pe alţii. Se pare că avem nevoie de trăirile acestea aflate chiar la capete opuse pentru a înţelege mai mult cine suntem şi pentru a nu mai judeca absolut nici un fel de aspect al vieţii, oricât de întunecat ni s-ar putea părea.

Pentru cei interesaţi de spiritualitate, aceste cărţi sunt de căpătâi. Le-aş putea pune pe acelaşi nivel cu cărţile lui Sal Rachele care sunt în vogă acum, cum ar fi "Integrarea sufletului" sau "Istoria reală a pământului". Dacă am putut să vă dau măcar un mic imbold către citit prin ceea ce am scris aici, atunci mă bucur sincer, căci ştiu perfect că fără cunoaştere şi studiu, nu poţi înainta decât cu mare greutate în evoluţia ta!