Nimic nu poate fi mai important în viaţa ta decât să te simţi bine. Dacă nu te simţi bine, absolut nimeni nu se va putea simţi bine în jurul tău. De ce să le dai celorlalţi o stare proastă, când poţi să le transmiţi bucurie prin starea ta? De ce să alegi încruntarea, când poţi alege zâmbetul? De ce să îi tragi pe oameni în jos, când poţi să îi ridici printr-o vorbă, printr-un gest, printr-o atitudine? De ce să alegi îngrijorarea doar pentru a atrage şi mai multă grijă în viaţa ta? De ce să otrăveşti sufletele altora, când poţi să le umpli de iubire cu iubirea ta? De ce să alegi laşitatea în loc de a alege curajul de a spune lucrurilor pe nume? Oare când te simţi mai bine, fugind sau rămânând alături de tine?
Susţinându-te pe tine însuţi, îi vei susţine astfel implicit şi pe cei din jur într-un mod indirect. Nimeni nu se simte bine lângă un om posac, acru, irascibil şi mereu nemulţumit. Dar cât de bine te poţi simţi lângă un om care e de partea sa întru totul, care nu caută să salveze pe cei ce nu vor să fie salvaţi, care nu încearcă să pară ceea ce nu este, care îşi vede numai şi numai de drumul său, fără ca să se precipite pe drumuri lăturalnice. Ce bine te poţi simţi lângă cel care a ajuns să se cunoască pe el însuşi, care îşi cunoaşte slăbiciunile, dar care îşi ştie foarte bine şi calităţile, alegând să facă cunoscut necunoscutul din el şi arătându-se oamenilor aşa cum este. Ce bine te simţi lângă cel care ştie să te asculte, dar care ştie să îţi şi vorbească. Lângă cel care îţi poate spune o poveste imaginară, schimbând astfel povestea vieţii tale care nu mai vrea încă un cuţit băgat în propria sa rană.
Nu uita că şi tu eşti tot un personaj dintr-o poveste. Aşa că nu te lua prea în serios. Povestea vieţii tale însă nu este scrisă definitiv şi nici nu este bătută-n cuie. Nu este nicidecum pecetluită şi pusă într-un dosar clasat şi prăfuit. Povestea vieţii tale se rescrie mereu, pentru că tu eşti mereu în prezent, eşti mereu proaspăt, eşti mereu dornic de schimbare. Cu fiecare respiraţie, cu fiecare gând şi cu fiecare trăire, tu practic îţi rescrii propria poveste. Aşadar, dacă condeiul se află doar şi doar în mâna ta, scrie-ţi singur şi autentic povestea ta! Ce sau cine te împiedică să o faci? Chiar crezi că ai venit în această lume doar ca să porţi povara ei pe umerii tăi? Chiar crezi că ai sosit aici doar pentru supravieţuire? Dacă crezi asta, spor la „supravieţuit”, dragul meu. Succes în rolul tău de „drama queen”, draga mea...
Dar dacă îţi plac poveştile, nu fă rabat de la imaginaţia ta.
Imaginează-ţi pentru o clipă măcar: cum ar fi dacă ?
Cum ar fi dacă din veşnica dramă pe care o joci zi de zi pe pilot automat, ai ieşi pentru o perioadă? Ce ar fi dacă viaţa ta ar fi o poveste fără de sfârşit? Ce ai simţi dacă acum ar veni „micul prinţ” şi ţi-ar spune că totul aici printre oameni, este doar o magnifică poveste? Te-ar surprinde? Ai rămâne mut de uimire că lucrurile în realitate sunt mai simple decât par? Ţi-ar veni greu să realizezi că se poate trăi atât de simplu, când tu ai crezut că totul e atât de complicat? Cine oare te-a putut amăgi în aşa hal, încât ai uitat că tu eşti doar un personaj dintr-o poveste? Însă povestea e una reală, nu imaginară. Personajul şi el este unul real, nu imaginar.
Oamenii de „bine” au venit şi ţi-au spus de-a lungul timpului tot felul de poveşti care mai de care mai înfiorătoare despre viaţă. Şi îţi spun în continuare tot felul de minciuni. Încă din toamnă, încearcă să te convingă că va veni o iarnă grea şi vei îngheţa pe undeva dacă nu ai grijă. E nevoie de foarte multă grijă ca să trăieşti! Iar tu i-ai crezut fără să stai pe gânduri. Şi astfel ţi-ai predat copilul interior în faţa adulţilor serioşi, plini de griji şi care mai de care mai „melo-dramatici.” Ce pierdere, ce irosire, ce non-sens fără acoperire!
Mai bine rămâneai de-a pururi în palatul de cleştar, decât să auzi minciuni sfruntate de la vreun mare superstar!
Mai bine înconjurat doar de pitici şi zâne, decât de cei înfricoşaţi ce vor doar să te îngâne!
Mai bine îmbrăţişat şi sărutat pe frunte de vreo scufiţă sau chiar de motanul încălţat, decât filozofând cu marele maestru „personificat”!
Mai bine stând la taclale cu ursul păcălit de vulpe, decât ascultând o trăncăneală „serioasă” cu vrute şi nevrute!
Mai bine căutând-o pe frumoasa din pădurea adormită, decât salvând pe vreunul care te-ar trăda într-o clipită!
Mai bine prezent la bal c-o simplă cenuşăreasă, decât moţăind pe lângă una prea simandicoasă!
Mai bine clădind căsuţe cu cei trei purceluşi, decât închipuindu-ţi cai-verzi printre intruşi!
Mai bine prezent ca personaj real doar în povestea mea, decât ca personaj fictiv în viaţa altcuiva!
Susţinându-te pe tine însuţi, îi vei susţine astfel implicit şi pe cei din jur într-un mod indirect. Nimeni nu se simte bine lângă un om posac, acru, irascibil şi mereu nemulţumit. Dar cât de bine te poţi simţi lângă un om care e de partea sa întru totul, care nu caută să salveze pe cei ce nu vor să fie salvaţi, care nu încearcă să pară ceea ce nu este, care îşi vede numai şi numai de drumul său, fără ca să se precipite pe drumuri lăturalnice. Ce bine te poţi simţi lângă cel care a ajuns să se cunoască pe el însuşi, care îşi cunoaşte slăbiciunile, dar care îşi ştie foarte bine şi calităţile, alegând să facă cunoscut necunoscutul din el şi arătându-se oamenilor aşa cum este. Ce bine te simţi lângă cel care ştie să te asculte, dar care ştie să îţi şi vorbească. Lângă cel care îţi poate spune o poveste imaginară, schimbând astfel povestea vieţii tale care nu mai vrea încă un cuţit băgat în propria sa rană.
Nu uita că şi tu eşti tot un personaj dintr-o poveste. Aşa că nu te lua prea în serios. Povestea vieţii tale însă nu este scrisă definitiv şi nici nu este bătută-n cuie. Nu este nicidecum pecetluită şi pusă într-un dosar clasat şi prăfuit. Povestea vieţii tale se rescrie mereu, pentru că tu eşti mereu în prezent, eşti mereu proaspăt, eşti mereu dornic de schimbare. Cu fiecare respiraţie, cu fiecare gând şi cu fiecare trăire, tu practic îţi rescrii propria poveste. Aşadar, dacă condeiul se află doar şi doar în mâna ta, scrie-ţi singur şi autentic povestea ta! Ce sau cine te împiedică să o faci? Chiar crezi că ai venit în această lume doar ca să porţi povara ei pe umerii tăi? Chiar crezi că ai sosit aici doar pentru supravieţuire? Dacă crezi asta, spor la „supravieţuit”, dragul meu. Succes în rolul tău de „drama queen”, draga mea...
Dar dacă îţi plac poveştile, nu fă rabat de la imaginaţia ta.
Imaginează-ţi pentru o clipă măcar: cum ar fi dacă ?
Cum ar fi dacă din veşnica dramă pe care o joci zi de zi pe pilot automat, ai ieşi pentru o perioadă? Ce ar fi dacă viaţa ta ar fi o poveste fără de sfârşit? Ce ai simţi dacă acum ar veni „micul prinţ” şi ţi-ar spune că totul aici printre oameni, este doar o magnifică poveste? Te-ar surprinde? Ai rămâne mut de uimire că lucrurile în realitate sunt mai simple decât par? Ţi-ar veni greu să realizezi că se poate trăi atât de simplu, când tu ai crezut că totul e atât de complicat? Cine oare te-a putut amăgi în aşa hal, încât ai uitat că tu eşti doar un personaj dintr-o poveste? Însă povestea e una reală, nu imaginară. Personajul şi el este unul real, nu imaginar.
Oamenii de „bine” au venit şi ţi-au spus de-a lungul timpului tot felul de poveşti care mai de care mai înfiorătoare despre viaţă. Şi îţi spun în continuare tot felul de minciuni. Încă din toamnă, încearcă să te convingă că va veni o iarnă grea şi vei îngheţa pe undeva dacă nu ai grijă. E nevoie de foarte multă grijă ca să trăieşti! Iar tu i-ai crezut fără să stai pe gânduri. Şi astfel ţi-ai predat copilul interior în faţa adulţilor serioşi, plini de griji şi care mai de care mai „melo-dramatici.” Ce pierdere, ce irosire, ce non-sens fără acoperire!
Mai bine rămâneai de-a pururi în palatul de cleştar, decât să auzi minciuni sfruntate de la vreun mare superstar!
Mai bine înconjurat doar de pitici şi zâne, decât de cei înfricoşaţi ce vor doar să te îngâne!
Mai bine îmbrăţişat şi sărutat pe frunte de vreo scufiţă sau chiar de motanul încălţat, decât filozofând cu marele maestru „personificat”!
Mai bine stând la taclale cu ursul păcălit de vulpe, decât ascultând o trăncăneală „serioasă” cu vrute şi nevrute!
Mai bine căutând-o pe frumoasa din pădurea adormită, decât salvând pe vreunul care te-ar trăda într-o clipită!
Mai bine prezent la bal c-o simplă cenuşăreasă, decât moţăind pe lângă una prea simandicoasă!
Mai bine clădind căsuţe cu cei trei purceluşi, decât închipuindu-ţi cai-verzi printre intruşi!
Mai bine prezent ca personaj real doar în povestea mea, decât ca personaj fictiv în viaţa altcuiva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu