Viata te iubeste!

Viaţa te bate mereu pe umăr ca un vechi şi statornic prieten care stă permanent lângă tine. Uneori o face mai voalat, alteori mai direct. Atunci când ai nevoie să iei o hotărâre pe care o tot amâni, Viaţa îţi va trimite un om care să te scuture la propriu dacă n-ai reuşit să pricepi la figurat. Ea îţi va scoate în faţă obstacole pe care le vei depăşi foarte uşor dacă vei accepta să le confrunţi faţă-n faţă şi nu pe de lături. Îţi va călăuzi paşii spre anumite porţi care se vor doar puțin împinse pentru a se deschide imediat în faţa ta. Dar fără minimul tău efort, ele vor rămâne pururea închise. Pentru că Viaţa nu va face niciodată în locul tău, ceea ce e doar menirea ta să faci. Ea îţi cere minimum de efort pentru a-ţi oferi fără rezerve tot ceea ce este mai bun pentru tine. Pentru că Viaţa te iubeşte și ea vrea de la tine doar un singur lucru: inima ta!
Dăruieşte-ţi toată inima ta Vieţii şi ea nu îţi va rămâne nicicând datoare. Dar fă-o fără rezerve, fără condiţionări, fără negocieri, fără a aştepta nimic în schimb. Nu cu jumătăţi de măsură şi cu mâna tremurândă, ci dăruieşte-te total, nu part-time, ci full-time.
Ori de câte ori cauţi cu entuziasm starea ta de bine şi rămâi cât mai mult timp în această stare, contribui şi îţi aduci aportul la crearea propriei tale realităţi. Dar nu o faci pasiv, ci într-un mod activ şi binecuvântat în acelaşi timp. Atunci însă când nu mai eşti ok, când nu te mai simţi bine interior, starea ta lăuntrică lucrează în defavoarea ta şi în defavoarea realităţii tale. Efectul tuturor stărilor tale lăuntrice conflictuale, va fi unul de genul: o zi euforic, altă zi în depresie, o zi bucuros, o alta deprimat, o zi luminos, o alta întunecat. Dar în aceste stări alterate, fiinţa ta interioară nu-şi găseşte pacea niciodată. Mereu vrea să se agaţe de ceva sau de cineva, pentru a uita măcar pe moment de insuportabila goliciune care o pustieşte.
Adeseori omul caută cu îndârjire doar zona de confort, unde se amăgeşte că îi e mereu cald şi bine. Îşi doreşte o persoană lângă el care să-i facă toate mofturile şi care nu cumva să o scoată din acea zonă. Îşi doreşte un job care să îi ofere o căruţă de bani, dar unde să nu simtă absolut nici un fel de presiune. Îşi doreşte un mediu de „dolce far niente” unde să nu existe nici un fel de provocare. Pe scurt, omul nostru îşi doreşte doar „binele”. Dar acest „bine” e unul fals şi egoist care ţine doar de ego şi nu de binele spiritual. Ego-ul te îndeamnă să păcăleşti viaţa, pe când spiritul te îndeamnă la creaţie, la autodepăşire, la acceptarea provocărilor care apar în drumul tău.
Viaţa e cea care ştie exact de ceea ce ai tu nevoie ca personalitate. Dacă ai nevoie de un partener nu tocmai docil dar prin care poţi creşte spiritual, îţi va oferi pe tavă acest tip de partener. Dacă ai nevoie de un job mai provocator care să nu-ţi dea voie să pici în depresie, îţi va oferi acest tip de job. Dacă ai nevoie să îţi manifeşti puterea şi curajul din tine, îţi va da poate un copil al cărui temperament va avea nevoie de puterea ta revelată şi nu cea reprimată. Tot ce îţi oferă Viaţa, e doar spre binele tău. E mare lucru să accepţi acest crez pentru că de cele mai multe ori e şi foarte dureros în acelaşi timp. Situaţiile inconfortabile, le suportăm cu greu şi de obicei fugim de ele sau le pasăm altora. Făcând astfel, fugim de oportunităţile care ni se oferă, fugim de fapt, de noi înşine.
Toată minunăţia vieţii începe de la iubirea de sine. Şi toate problemele încep de la ne-iubirea de sine. Mulţi declară că iubesc Viaţa şi că se iubesc pe ei nespus de mult. Dar majoritatea fac aceste declaraţii doar din gură. Iubeşti Viaţa doar când ţi-e bine şi confortabil sau iubeşti inclusiv provocările pe care ea ţi le oferă? O altă categorie de oameni merg pe afirmaţiile pozitive şi repetă ca nişte papagali aceste afirmaţii, fără a face conştient nimic mai mult. Aceste afirmaţii sunt moarte în ele însele dacă tu nu faci pasul(practic vorbind) şi nu începi să cooperezi efectiv cu Viaţa. Nu repeta afirmaţii în van doar pentru a evita un adevăr care te doare prea mult sau pentru a-ţi refula propriile trăiri. Dacă îţi oferi intenţia de a face ceva, până nu vei face pasul direct spre intenţia ta, nimic bun nu se va concretiza pentru că de-abia atunci când conlucrezi şi cu trupul, şi cu mintea şi cu sufletul, te pui la unison cu energia Universului şi inviţi efectiv Viaţa să îţi iasă în întâmpinare şi să îţi netezească drumul. Magia care dă putere afirmaţiilor pozitive rezultă din jocul minte-inimă. O afirmaţie cu adevărat utilă e cea care pleacă din minte, ajunge la inimă şi îţi oferă vibraţia necesară de a face pasul în direcţia dorită. Dacă afirmaţia însă nu are forţă să treacă de nivelul mental, acolo va înţepeni în veci şi pururea.
Am văzut pe mulţi care nu suportă mediul în care trăiesc, mediul în care lucrează, nu-şi suportă colegii, şefii, vecinii, partenerii de viaţă. Unii caută disperaţi perechea potrivită dar vor neapărat pe unul sau pe una care să-i accepte toate toanele fără să ofere nimic în schimb. Oare asta o fi perechea potrivită sau cineva care să te susţină cu adevărat în creşterea ta spirituală? Cei care nu suportă mediul şi persoanele pe lângă care stau, nu se suportă nici pe ei înşişi. Nu se iubesc, nu iubesc nici Viaţa. Dar totuşi Viaţa îi iubeşte pe ei aşa cum sunt. Ei lucrează în detrimentul lor prin stările alterate pe care adeseori le au şi în care rămân perioade lungi, pentru că nu sunt obişnuiţi absolut deloc să lucreze cu ei înşişi, pe când Viaţa lucrează doar în favoarea lor şi nu uită de ei niciodată. Nu uită să le acorde tot sprijinul de care au nevoie, uneori într-un fel poate mai brutal, dar extrem de folositor. Nu uită să îi îndemne să se auto-depăşească prin ocaziile şi oamenii care intră cu un anume scop în realitatea lor. Nu uită să îi atenţioneze de fiecare dată când fac alegeri care mai târziu o să-i coste. Dar Viaţa îi iubeşte atât de mult, încât niciodată nu le fură liberul arbitru.
Pentru că Viaţa e însăşi „prana” care intră în tine permanent şi îţi binecuvintează gratis şi necondiţionat întreaga ta fiinţă. Adu-ţi aminte clipă de clipă de această magnifică binecuvântare. Inspiră „Viaţa” şi expiră pe „mă iubeşte”: Viaţa mă iubeşte, Viaţa mă iubeşte, Viaţa mă iubeşte...