Fa-ti ordine in regatul realitatii tale

Înlătură negativitatea din realitatea ta. Renunţă la inutilele călcări pe suflet care mai devreme sau mai târziu tot împotriva ta se vor întoarce. Mizează totul pe prospeţimea şi fericirea ta. Nu te autoiluziona că-ţi va fi mai bine în viitor atâta timp cât prezentul tău poate e chiar un mic dezastru. Nimic nu se schimbă de la sine, noi înşine nu ne putem schimba de la sine doar trăind într-un „dolce far niente”, adică alegând iarăși și iarăși „a face dulcele nimic”.
Când în interiorul tău e un haos, nici realitatea în care te învârţi nu va arăta mai bine. În locaşul sufletului nostru adunăm multe într-o viaţă de om. Adunăm şi bune dar adunăm şi rele. Achiziţionăm şi bucurii dar şi multe angoase, frustrări, traume, nemulţumiri, devalorizări, dureri, despărţiri, neîmpliniri. Toate acestea nu se şterg din amintirea noastră de la sine, ele îşi pun amprenta energetică pe sufletul nostru. Iar această amprentă nu e nicidecum una benefică, ci una negativă cu efect pe termen lung. Când nu e ordine înlăuntru, mizeria va refula pe dinafară. Ceea ce nu se face la timp cu bunăvoinţă şi bunăştiinţă, se va face la un moment dat forţat, cu nervi, lacrimi, suferinţă şi păreri de rău. Universul nu suportă urâciunea, indolenţa, prostia, delăsarea, frica, spiritul de turmă și amânarea la nesfârşit. Şi pentru că tu nu te hotărăşti în timp util să iei anumite hotărâri în viaţa ta, le va face El în locul tău. Dar atunci, să nu te aştepţi să-ţi fie prea confortabil. Dacă nu ai vrut să ieşi din zona ta de confort atunci când se cerea luarea anumitor decizii, dacă nu ai vrut să ţii seama de toate portiţele care ţi s-au deschis până la un punct, dacă ai închis mereu ochii la mâinile care ţi-au fost întinse şi la sfaturile care ţi-au fost oferite, dacă nu te-ai învăţat să iei hotărâri ci ai rămas mai mereu la mâna sorţii, atunci după o aşa boală gravă şi vindecarea va fi tot una pe măsură. Când puroiul supurează, el va tot clocoti un timp ca un vulcan, după care inevitabilul se produce şi lava care mocneşte de prea mult timp în interior, va da pe afară cu multă putere.
Când se întâmplă aşa, încă e bine. Deşi târziu, totuşi niciodată nu e prea târziu pentru a mai schimba ceva şi pentru a face într-un final ordine în viaţa ta. Unii pleacă de aici cu lecţiile neînvăţate şi cu mult timp irosit. Alţii se trezesc la o vârstă la care nu mai e chiar aşa multă energie pentru a o lua iarăşi de la capăt. Alţii greşesc adeseori dar nu se lasă în greşeală, cad şi se ridică, îşi pun la bătaie curajul, îşi „bagă picioarele” în vechile tipare de viaţă care s-au dovedit a fi falimentare, se deschid la minte şi la suflet, încep să realizeze că nu sunt doar frunze-n vânt, învaţă, citesc, experimentează, trăiesc pe pielea lor consecinţele unor alegeri şi o iau mereu de la capăt. Pentru că viaţa la urma urmei e o zilnică luare de la capăt, un veşnic nou început. Dacă nu ai această senzaţie în fiecare dimineaţă, această trăire a unui mereu nou început, s-ar putea ca în spatele surâsului tău permanent afişat de complezență în faţa lumii, să se ascundă o mare depresie, un mare gol lăuntric ascuns după o mască.
Aşadar, nu lăsa Universul să facă ordine în realitatea ta, pentru că tu eşti singurul datornic al realităţii tale. Tu ai de luat hotărâri şi tu ai de asumat propriile alegeri. Tu eşti propriul tău stăpân în curtea şi în împărăţia ta. Nimeni nu îţi va putea conduce propriul tău regat în locul tău, căci coroana nepreţuită a realităţii tale o poţi purta doar tu. Aceasta ţi se potriveşte doar ţie, ea a fost măsurată, împodobită şi lucrată numai şi numai pentru tine.
Aşa că ia-ţi în serios rolul de împărat pe care-l vei juca aici pentru un timp, vezi şi înţelege care îţi sunt aliaţii şi care îţi sunt trădătorii, cine îţi sunt prietenii fideli care din iubire îţi spun adevărul şi nu te menajează, află şi linguşitorii care se perindă prin fața ta doar pentru profit, cerecetează fiecare colţişor al palatului tău şi vezi unde praful indolenței s-a depus între timp de câteva degete, sfătuieşte-te cu consilierii tăi în marea sală a tronurilor gândurilor tale, studiază invadatorii care vin şi-şi varsă mizeria în realitatea ta lăsându-te năucit şi fără vlagă, nu te lăsa sedus de cei care vor să îţi vândă minciuni poleite înfășurate-n legende, încercuieşte armatele străine care vor să-ţi prade teritoriul cu surle şi trâmbiţe, ia-le armele cu care nu au reuşit nicicând să te învingă, înalţă un rug aprins unde va arde permanent focul tău sacru, înfinge-ţi în suflet şi steagul libertății tale interioare, aşterne-ţi la picioare ofranda cunoașterii câștigată prin experiență și nu doar prin teorie, iar după ce ai terminat ordinea în regatul realității tale, mergi înainte și nu mai privi înapoi cu mânie, căci atunci de-abia te-ai câștigat cu adevărat pe tine însuți...