sâmbătă, 23 iunie 2018

Înţeleptul satului şi spiritualitatea

Ultima oară când am fost la înţeleptul satului am plecat foarte dezamăgit. Ce mai, aveam cu totul alte aşteptări. Ştiţi, precedentul înţelept era aşa, un om luminos şi iubit de toată lumea. Şi îţi vorbea foarte frumos, despre lumină, iubire, suflet şi toate alea. Numai de bine. Toată lumea îl asculta cu gura căscată. El mergea prin satul nostru îmbrăcat curat, elevat, spiritual. Foarte diafan. Şi toţi făceau o reverenţă când treceau pe lângă el. Te atingea doar aşa cu vârful degeţelului pe frunte şi gata, te iluminai spontan. Toate problemele, grijile şi lipsurile colapsau într-o clipă. Dar acuma, de când l-au adus pe ăsta nou, numai tulburare s-a făcut prin sat. Oamenii sunt foarte derutaţi. Că oamenii de aici din satul nostru sunt foarte spirituali şi ei sunt pe o cale de ascensionare permanentă. Ei nu au treabă cu munca de jos, nici cu vacile sau porcii. Citesc cărţi, merg la seminarii, meditează, poartă discuţii mega-ultra spirituale. Iar ăsta nou venit, numai prostii le bagă-n cap!
Ştiţi, când m-a chemat la el am tresărit de emoţie. Şi chiar m-am dus cu inima deschisă. În sinea mea eu chiar credeam că îmi va vorbi lucruri luminoase şi înălţătoare. Însă, doamne, ce ruşine îmi e să vă spun şi vouă ce am auzit de la el! Dar să ştiţi, nu l-am crezut din prima. Nu, nu, nu! Am stat, am analizat, am meditat la spusele lui. Şi chiar şi acum am dubii dacă să cred sau nu.
Că mi-a vorbit despre curve. Şi mi-a spus că în spatele oricărei curve se află o poveste tristă de viaţă. Măi şi mi-era aşa de ruşine, nu ştiu cum să vă spun. Dar am stat acolo, l-am ascultat, am răbdat. Şi nu l-am judecat deloc. Nu l-am considerat un amăgitor. Nu am fugit ca un laş. Că după ce am plecat de la el, unii mai proşti au şi început să şuşotească că e un om ciudat şi că nu vor mai veni niciodată la el. Cum să îi primească aşa, cu friptane, băutură, în tricou, pantaloni scurţi şi gumari? Dar eu abia aştept să mă cheme iarăşi. Pentru că eu cred că e un iluminat, dar se ascunde, nu vrea să fie adulat. Numai cât te priveşte şi ştie exact ce e în sufletul tău. Punct ochit, punct lovit!
Auzi, să-mi vorbească mie tocmai despre curve. Nu, că mie-mi plac tare mult, sunt febleţea mea. Şi multe lucruri bune de viaţă am de învăţat dacă stau printre ele. Şi eu cred că oamenii spirituali atrag astfel de femei. Uitaţi, până şi Isus era înconjurat de curve, pescari, bârfitori, bolnavi, ce mai, oameni hârşâiţi de viaţă. Pleava societăţii. Iluminaţii şi curvele au mers mereu mână-n mână. Ceva îi uneşte. Dar asta nu e pentru oricine. E doar pentru iniţiaţi!
Şi mi-a mai spus că dacă îi mărturiseşti unei curve că nu vrei să îi răneşti sentimentele, gata, ai pus-o! Ţi-ai făcut-o fidelă pe viaţă şi dincolo de ea. Măi ce de lucruri interesante am auzit de la el! De fapt, ştiu că îmi vrea numai binele. Când intru în raza câmpului său de conştiinţă, simt că mă împământez. Nu de alta, dar aveam aşa, o uşoară tendinţă de ascensionare în absolut şi exista riscul să mă desprind de tot în eter. Ce mare pierdere pentru umanitate ar fi fost!
Măi, şi să ştiţi de la mine, înţeleptul satului e un om tare sufletist, chiar dacă are o predilecţie pentru curve. El, de fapt, are două slăbiciuni pe lumea asta, curvele şi popii. Şi are aşa un fel de a fi, de nici nu ştii cum să îl iei. Când vorbeşte serios, când îşi bate joc. Vă daţi seama cum e în satul nostru. Popa le vorbeşte oamenilor de suferinţă, cruce, păcate şi ameninţări cu dracii şi iadul, iar înţeleptul le spune numai despre bucurie şi distracţie. Mare sminteală e în sat. Babele s-ar duce şi ele pe la înţelept, dar le e cam frică de el, nu ştiu la ce să se aştepte, aşa că mai bine stau tot de partea popii, că pe lângă el sunt în totală siguranţă, nimic rău nu li se poate întâmpla.
Şi înţeleptul are o metodă tare ciudată de a te face conştient. Ăsta dacă te vede cu faţa tristă, posomorât şi abătut sau dacă te aude că te plângi de viaţă, te cheamă la el, îţi dă de mâncat, de băut şi pe urmă te trimite să îi ari pământul sau să îi mulgi vaca. Doamne, au ajuns oamenii de prin sat să plângă pe ascuns, doar să nu îi vadă înţeleptul că imediat îi pune la muncă. Aşa că oamenii încep să se înveselească obligat-forţat de cum dau ochii cu el. Şi le vine tare greu să facă asta, să nu fie trişti şi să nu se plângă niciodată. Ce mai, e cea mai mare corvoadă pentru ei să fie fericiţi şi mulţumiţi tot timpul!
Măi, să ştiţi că e ceva cu omul ăsta. Pare că intră în conflict cu toată lumea. Şi mai nou, a intrat în conflict chiar cu popa din sat. Iar popa îl consideră pe înţelept îndrăcit şi mereu îl tot cheamă pe la el să îi facă un maslu şi o exorcizare ca să scoată toţi dracii din el. Mă, şi înţeleptul nostru nu se duce nici de-al dracu'. Popa îl urăşte că din cauza lui nu mai vin oamenii pe la biserică şi nu mai are el ce număra de prin cutia milei. A ajuns să trimită duminica după oameni prin sat ca să vină la slujbă. Şi e tare frustrat acuma sărăcuţul că până şi preoteasa l-a părăsit. Că ştiţi, preoteasa e o tipă mişto, tânără, frumoasă şi deşteaptă. Când o vezi e bine să nu priveşti mai jos de gât că e păcat de moarte. Dar eu o înţeleg, pe bune acuma. Popa o punea să stea mereu cu mintea la doamne-doamne, în timp ce mintea ei râvnea după cu totul altceva. Şi nu a mai rezistat nici ea. S-a cuplat cu unul care lucra pe la primăria din sat şi dusă a fost. Dar popa încă o mai aşteaptă. El iartă tot. Toate păcatele, chiar şi cele încă nefăcute. 
Şi să ştiţi că oamenii din sat sunt foarte răutăcioşi. Nu-l suportă deloc că ăsta le spune doar adevărul în faţă, în timp ce precedentul le dădea numai siropele cu iubire necondiţionată. Şi toţi şuşotesc acum pe la colţuri cum era înainte satul nostru mândria comunei şi ce a ajuns acum de când ni s-a schimbat înţeleptul satului. Ce bine era înainte! Toată lumea părea fericită, înghiţea câte o linguriţă cu iubire necondiţionată şi gata, imediat îi izbea fericirea în glanda pineală de numa-numa!
Voi ce spuneţi, oare să mă mai duc pe le el?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu