Cheile genelor-Cheia 58-Insatisfacţie-Vitalitate-Fericire

Cheia 58 reprezintă drumul de la stres la fericire.
Umbra acestei chei este Insatisfacţia. Toţi o simţim, mai mult sau mai puţin. Ea e cea care ne face să luăm hotărâri, să facem alegeri, să încercăm una alta, să ne ridicăm când suntem căzuţi. Dacă simţi insatisfacţie în tine eşti pe drumul cel bun. Pentru că ea te va îndemna mereu să te ridici din amorţeala spirituală.

Această cheie este simbolizată prin imaginea unui lac. Lacul îndeamnă la nemişcare şi meditaţie. El simbolizează liniştea emoţională şi nemişcarea minţii. Insatisfacţia însă perturbă acest lac al liniştii prin undele provocate de stresul interior. Insatisfacţia nu înseamnă tristeţe, plictis, frustrare, anxietate sau îngrijorare, ci ea implică o stare a lipsei de bucurie fără o cauză anume.

Când umbra instasifacţiei şi a stresului face o spărtură în suprafaţa lacului tău interior, starea ta naturală se pierde. Aceasta se întâmplă foarte uşor. O vorbă, o ştire, o schimbare a unor aşteptări şi toată starea ta naturală se alterează spontan. De ce se întâmplă asta? Pentru că pierdem momentul trăirii în prezent. Suferim ori în nostalgii trecute, ori în îngrijorări viitoare atunci când pierdem momentul prezent.

Mintea e sursa acestei suferinţe şi a insatisfacţiei. Ea tânjeşte după dezvoltare personală şi adeseori se transformă într-un fel de iad al dezvoltării personale tot acest demers către evoluţie. Ea îţi transmite iluzia că prin intermediul ei poţi ajunge la starea de bucurie. Dar, acest chin, indiferent ce tehnici ai aplica, nu îţi poate aduce decât o şi mai mare insatisfacţie.

Iluzia acestei umbre e creată prin faptul că îţi dă impresia că fericirea ta se află undeva în exterior, într-un obiect sau într-un om. De aceea şi simţim goliciune adeseori după ce obţinem acel obiect dorit pentru că el nu poate umple nimic din sufletul nostru.

Umbra stresului din cheia 52 şi umbra instatisfacţiei din cheia 58 sunt în legătură una cu alta şi se hrănesc reciproc. Dar aceste umbre, dincolo de aparenţe, aduce mari servicii tocmai prin agitaţia lacului interior pentru ca astfel să te stimuleze cumva. Vei căuta în exterior până ce te vei epuiza şi apoi vei reveni tot la tine însuţi. De aici începe practic căutarea spirituală, de la intrarea în tine însuţi.
În această căutare vei întâlni tot felul de maeştrii şi tot felul de sisteme care îţi vor promite sfârşitul suferinţei. La unii oameni procesul acesta ţine permanent pentru că pe ei nu îi interesează roada procesului în sine, ci doar a fi pe o cale, a aparţine de un maestru, fără ca să existe neapărat o roadă în sine. E socializarea mistică care te face să crezi că nu mai eşti atât de singur. Fermecătoare adeseori.

Caracterul represiv al acestei umbre nu există. E singura cheie care nu are un aspect ce poate fi reprimat. Caracterul reactiv se manifestă prin interferenţă. Aici apare curgerea către interferenţa cu natura şi cu fluxul firesc al vieţii însăşi. Dacă te opui curgerii, instatisfacţia se hrăneşte odată cu opinteala ta. Dar oricât te-ai opune, flash-uri mărunte şi sporadice de bucurie tot vei avea. Şi apoi apare tânjirea către o stare mai înaltă decât insatisfacţia, tânjirea către primul dar al acestei chei care se numeşte Vitalitatea.

Prin vitalitate începi să devii creativ şi să apară bucuria de a servi. Începi să devii cu adevărat tu însuţi, nu în clipe rare, ci ca mod de viaţă. Impulsul de a deveni cât mai conştient de sine este ceva ce îl are orice făptură umană, e motorul vieţii, fără el nu am mai putea să ne bucurăm de nimic şi nu am mai putea crea absolut nimic. Insatisfacţia te menţine pe linia de supravieţuire doar. Vitalitatea te împinge să te dărui necondiţionat. Dărui din ceea ce eşti şi creşti cu fiinţa, sporeşti cu sufletul, simţi că te împlineşti. Bucuria nu vine din inerţie, ci din energia creativă care pleacă şi se reîntoarce iarăşi la tine.

Aici viitorul îşi încetează presiunea şi mintea devine mai liniştită cu mai multe şi mai largi spaţii între gânduri. Astfel se dizolvă şi îngrijorarea care te ţine doar pe frecvenţa scăzută a zilei de mâine. Nu ştiu ce va fi mâine, nu ştiu ce va fi peste un an. Social, contează ce va fi mâine şi toţi practic ne facem planuri cu bătaie lungă în viaţă. Dar emoţional vorbind, doar starea ta din prezent e tot ceea ce contează.

Vitalitatea te face fericit fără niciun motiv. Doar simplu fapt de a fi te face fericit. Pe când din umbra insatisfacţiei totul pare stresant şi greu. Cei plini de vitalitate se pun în serviciul celorlalţi nu ca salvatori, ci ca lucrători în lumină. Ei emană vitalitate şi asta deblochează indirect energia blocată în cei ce interacţionează cu ei.

Datorită faptului că această cheie este singura ce nu poate fi reprimată, lucrurile devin foarte accelerate când se ajunge la darul acestei chei, adică vitalitatea. Prin acest proces începi să te armonizezi cu inima ta.

Vitalitatea te transpune către siddhi-ul sau darul divin al acestei chei care este Fericirea. Aici eşti numai în prezent. Nu poţi fi fericit în trecut sau viitor. Procesul acesta se mai poate numi şi ca fiind o iluminare sau defocalizare. E ca şi cum conştienţa se eliberează de ataşamentul faţă de ADN, iar tu ai putea simţi asta ca o moarte a omului vechi şi o renaştere a omului nou. Din 2012 încoace tot se întâmplă asta cu mulţi dintre noi.

Cel ce trăieşte acest fel de stare trăieşte complet defocalizat şi toată iubirea se revarsă din el pentru toată creaţia. Această stare nu poate fi obţinută prin tehnici sau control. Şi, de obicei, li se întâmplă celor ce nu se mai identifică cu vreun sistem spiritual sau religios. E abandonul fiinţei în curgerea fără sfârşit al fluxului vieţii.