Cheile genelor-Cheia 54-Lăcomie-Năzuinţă-Înălţare

Lăcomia este umbra din cheia 54. Ea poate fi şi bună, poate fi şi rea, depinde de unghiul din care priveşti. În general, lăcomia duce ori spre iubire şi posesivitate la femei, ori spre putere şi bani la bărbaţi, mai ales. Dacă nu ar mai fi ea, probabil că foarte puţini s-ar mai scula din amorţeală ca să facă ceva. Aşa însă, ea e ca un motor care te propulsează către ceva, către cineva. Spiritual vorbind, nu e nici bună, nu e nici rea, dacă la un moment dat ea se depăşeşte.

Altfel ea devine auto-distructivă. Adică e ca şi cum se blochează energia pe o frecvenţă foarte joasă, tribală şi primitivă. Lăcomia hrănită permanent devine patimă. Adică capătă drepturi asupra ta şi te domină de nu mai ştii ce e cu tine. Ea are forme cameleonice şi ştie perfect cum să te învăluie. Unul din semnele dinstinctive ale lăcomiei în faza ei cea mai joasă e faptul că acestei umbre nu îi ajunge doar să posede ceva anume, ci să şi arate celorlalţi ceea ce posedă.

Lăcomia sau disperarea sunt câmpuri energetice care odată generate sunt simţite foarte acut de cei din jur. Un om lacom este simţit imediat. Graniţa dintre lăcomie şi năzuinţă e una foarte subtilă. Prima e  egoistă, se gândeşte numai la binele său. Pe când a 2a merge dincolo de a poseda şi transcende pe "a avea" către "a fi". 

Sursa decăderii este disponibilitatea de a face mari compromisuri cu tine însuţi pentru a avea ce doreşti. Când eşti foarte lacom, eşti în stare de absolut orice îţi poate ştirbi integritatea. Un pas mai sus ar fi ambiţia care nu e nepărat disperată după a avea ceva. Ambiţia te propulsează către primul dar al acestei chei care este Năzuinţa. Pe când lăcomia te menţine doar în aceeaşi buclă biologică de feedback creată din disperarea de a poseda. 

Această cheie se mai poate numi şi cheia căutării. Pe frecvenţa umbrei, căutarea e colapsată doar spre materie. Pe o frecvenţă mai înaltă, căutarea devine năzuinţa de a te auto-depăşi. 

Carcaterul represiv al acestei umbre este lipsa de ambiţie. Aici se regăsesc cei ce se extaziază pe moment, încep lucruri, dar niciodată nu le duc până la capăt. Dezamăgirea îi prinde mai mereu din urmă şi atunci renunţă foarte uşor. Astfel, impulsul lăcomiei care ar trebui să te ducă la ambiţie e reprimat în pasivitate. Dezamăgirea de a nu continua ceea ce simţi să începi duce tocmai la depresie. Nu ai constanţă pentru că nu te auto-disciplinezi şi atunci cazi cădere jalnică şi eşuezi lamentabil. Aici mai e o categorie de oameni, cei care o trag cu spiritualitatea şi îşi neagă propriile nevoi materiale. Dar spiritualitatea cu cortul e doar un surogat. Dacă ceea ce eşti nu se reflectă în social, într-un mod constructiv şi util, acea formă se spiritualitate e falită şi e doar pentru paraziţii mistici care îţi vor vorbi în metafore cât mai colorate, dar dincolo de acestea nu se află mai nimic constructiv pentru viaţă.

Caracterul reactiv este obsesia de acumulare materială. Şi asta vine din furia de a acumula bani, case, maşini sau a poseda oameni chiar, încât toată această nebunie perpetuă te orbeşte. Şi atunci apare goliciunea, datorită inutilităţii acelei acumulări materiale închisă în ea însăşi. Lăcomia închide inima şi te face posac, rău, cârtitor. Aici îi poţi regăsi pe cei foarte bogaţi material, dar ramoliţi din punct de vedere spiritual. 

Când umbra se transformă într-o frecvenţă mai ridicată, apare primul dar al acestei chei care este Năzuinţa. Ea constă în energia care se vrea propulsată dincolo de materie. Aici eşti pe poziţia celui care dăruie şi se dăruie celorlaţi într-un mod altruist fără interes sau manipulare. 

Acest dar deschide perspectiva succesului. Nu poţi avea succes izolat de semeni ca într-un deşert. Dacă nu împărtăşeşti ceea ce eşti cu ceilalţi, atunci te ofileşti, chiar şi un geniu de ai fi. Acest dar se acordează la o viziune comunitară mai înaltă care atrage în acelaşi timp pe cei care rezonează pe acelaşi nivel. Când închizi pumnul şi te identifici doar cu lăcomia sau egoismul, blochezi energia, nici nu dăruieşti, nici nu primeşti. Dar când te deschizi, apare un ciclu de reîncărcare permanentă. Te dărui din ceea ce eşti şi niciodată nu secătuieşti. Energia care curge nu se vrea blocată niciodată.

Când ajungem la darul divin(siddhi) al acestei chei, ajungem, de fapt, la darul căutătorilor care este Înălţarea. Adică transformarea alchimică a materiei în substanţă spirituală. Acest dar transformă curenţii bruţi din corp în curenţi din ce în ce mai rafinaţi. Dar înflorirea nu se vrea sforţată. Ea pleacă de la lăcomie, trece prin ambiţie, ajunge la năzuinţă, căutare şi apoi la înălţare. 

Practic năzuieşti către ceva atunci când te afli pe o cale spirituală. Dacă la început mergi pe calea altora, la un moment dat, vei depăşi şi această frică. Important e să îţi regăseşti tu propria cale şi să te simţi bine tu cu tine însuţi. Poţi prelua de la cine doreşti, dar asta nu înseamnă că ceea ce merge pentru unul, va merge sigur şi pentru altul. Căutarea este impulsul spiritual pe care cu toţii îl avem în noi. Această cheie respinge mitul prostesc care te ţine doar în ignoranţă precum "crede şi nu cerceta".
În esenţa noastră suntem căutători spirituali care nu se opresc nicicând din evoluţie.