Cheile genelor-Cheia 28-Lipsa de scop-Totalitate-Nemurire

Când citești din cheile genelor, ceva se transformă în tine chiar și prin simplu citit. Dacă mai și meditezi asupra a ceea ce citești, începi să te schimbi pe interior. Dacă mai și aplici ce simți că ți se potrivește, atunci ai intrat deja în alchimia interioară. Adică transformi ceea ce se vrea transformat din tine. Și de ce ai face asta? Pentru că dacă nu simți că trăiești din întreg, suferi, ești nefericit, ești tulburat, mai mereu nemulțumit. Și orice cheie ai citi, te surprinzi că în fiecare îți găsești unele valențe. De aceea, nu e vorba neapărat de o cheie cu care să te identifici total, există în absolut fiecare ceva ce îți vorbește chiar despre tine.

Umbra acestei chei 28 este lipsa de scop. E un subiect atât de căutat și de studiat. Dacă ar veni cineva să îți spună că scopul vieții tale este unul sau altul, oare l-ai crede? Și de ce l-ai crede la urma urmei, pentru că îți vorbește dintr-o autoritate pe care tu încă nu ai accesat-o? Dar ce te împiedică pe tine însuți să dai scop vieții tale, ce te împiedică să îți câștigi autoritatea de sine? Oricine ți-ar spune ceva despre scopul vieții tale, acela vorbește doar speculativ. Pentru că nimeni nu îți poate trasa obiective în viață, decât numai tu. 

A lăsa evoluția vieții și a universului să treacă prin tine poate fi un scop. Să lași creativitatea să se manifeste prin tine, iarăși poate fi un scop. Când te afli sub vraja minții, valoarea vieții tale va fi mereu pusă la îndoială din cauza fricilor de care fugi și pe care nu ți le asumi. Dacă fugi de ele, vor rămâne acolo pururea. Dacă ți le asumi, prin introspecție se vor dizolva. Fricile inconștiente le poți confrunta în viața exterioară pe care o trăiești zi de zi. 

Frica de moarte e cea care încă ne ține în lanțuri. Ce va fi mâine, cine va mai muri poimâine, ce apocalipsă ne va mai izbi în viitor și tot așa. Dar toate aceste speculații nu fac decât să te prostească. Unde vei citi că în viitorul apropiat se va întâmpla ceva anume, acel ceva te ține ca vrăjit, ca hipnotizat. Și dacă stai și gândești rațional, nu îți folosește la absolut nimic acest fel de speculații toxice, indiferent că ele vin de pe la așa zis minți iluminate. Nu mă interesează ce va fi mâine. Mă interesează ce e acum, aici, ce simt, ce năzuințe sau ce frici am în prezent.

Dar acum frica de moarte pare cumva eclipsată de frica de lipsă a scopului. Asta e ceea ce bulversează omul la momentul actual. Fără un scop definit el se decentrează și începe să trăiască haotic. O viață fără sens. Adică un fel de frică de moarte, dar mai modernă, cosmetizată. Dar majoritatea aleg compromisul și neputința de a fi încorsetați ca și prizonieri ai sistemelor de învățământ, de sănătate sau financiare. Însă a încerca să dai vieții tale un scop bine definit, asta înseamnă să îți privești față în față cea mai mare frică a ta. Pentru asta ai nevoie să stai neclintit în fața ei și să o confrunți. Când faci asta vei putea să o observi efectiv ofilindu-se pe propriile picioare în fața ta. 

Frecvența fricii poate căpăta nume diferite, în funcție de sistemul care se ocupă de ele. Religia  va denumi vibrațiile fricii ca fiind demoni. Psihanaliza le va numi ca fiind nevroze. Dar orice ar fi, singura modalitate de a le ucide este să le absorbi în propria ta lumină interioară. Această umbră din cheia 28 reprezintă totalitatea lucrurilor dinăuntrul psihicului tău pe care nu vrei să le accepți, inclusiv frica de moarte. Doar după ce reușești să îți recâștigi aspectele tale mai întunecate, poți transcende viața fără sens și umbra lipsei de scop a vieții. 

Caracterul represiv al acestei umbre este goliciunea. O poți simți chiar dacă în exterior pari fericit în fața celorlalți. Ne-am obișnuit atât de mult să dăm bine în peisaj încât măștile au devenit a doua noastră natură. Nici noi nu mai știm exact cine suntem dincolo de aparențe. 

Caracterul reactiv e hazardarea. Cei care sunt reactivi reacționează la frică cu activitate, dar aceste acțiuni sunt adeseori precipitate și doar maschează temporar frica. Ei fac orice să își mute gândul de la fricile lor, dar această fugă le creează o neliniște și mai mare în timp. Cel mai mult fug de liniște și de propria lor introspecție.

Încrederea în viață vine odată cu acceptarea totalității care este primul dar al acestei chei. Totalitatea înseamnă deschidere, acceptare, a trăi schimbarea conștient. Acest dar nu permite minții să te facă să suferi sau să îți dicteze viața. Scopul vieții nu îl poți găsi decât în momentul prezent. În această stare, viața devine un joc, iar tu e musai să intri pe scena vieții pentru a juca acest joc în modul cel mai real posibil. Comedie sau tragedie, nu contează, e viața ta. Asumă-ți-o și revendică-ți-o, doar tu ești stăpânul deplin asupra ei!    

Intuiția ta spirituală, dacă o lași să se dezvolte, îți va spune mereu că în spatele fiecărei manifestări a vieții se află un sens, un scop, un înțeles. Nimic nu poate fi la întâmplare. Pentru că dacă totul e conștiință și energie, mișcarea acesteia nu poate fi la întâmplare. Oamenii care își asumă acest dar al totalității, primesc orice vine spre ei cu inima ușoară, dincolo de orice așa zis necazuri. Ei iubesc viața chiar și atunci când totul pare că le stă împotrivă. Și atunci când peste ei se abat tot felul de provocări, ei devin și mai înțelepți și mai puternici. Depășind frica de moarte, realizezi că ceea ce este veșnic viu este spiritul uman. 

Darul divin(siddhi) al acestei chei este Nemurirea. Dar nu cea în sensul pe care o dă religia. Religia îți transmite doar o proiecție de foarte joasă frecvență a ceea ce ar însemna nemurirea. Când mintea încearcă să pătrundă înțelesul ascuns al nemurii, ea o face limitativ și condiționat de fricile care rămân ancorate în subconștient. Mintea e legată de timp, trecut, prezent, viitor, dar nemurirea nu are aceste valențe, căci ea se află dincolo de timp. 

Conștiința fiecăruia dintre noi nu poate fi separată niciodată de întreg. Ea se deplasează printre forme, uneori ia o formă anume sau alta și trăiește o nouă experiență într-o nouă haină care la un moment dat putrezește și se aruncă. Dar în realitate doar forma hainei se schimbă, conștiința rămâne și evoluează fără oprire. 

Acest dar al nemuririi cere ca orice frică să fie depășită și astfel să ajungi să renaști ca și conștiință pură, nemurdărită de vibrația joasă a fricii.