joi, 19 octombrie 2017

Cheile genelor-Cheia 40-Epuizare-Tărie de caracter-Voinţă divină



A 40a cheie se referă la energie. Dacă eşti aliniat cu sursa, adică trăieşti din sine, te afli în fluxul universului şi nu separat de el, energia ta va emana mereu putere. Când această energie nu vine din sursa ta divină, energia pe care o vei emana va colapsa în epuizare.

Această umbră a epuizării te poate copleşi în 2 moduri. Ori prin sforţarea propriei voinţe dincolo de limite, fără nicio susţinere exterioară, ori permiţând altora să profite de voinţa ta prea slabă pentru a se opune, astfel încât faci un pact suprem cu compromisul. Când faci acest pact, stima de sine cade cădere jalnică şi respectul de sine, asemenea. Un exemplu îl putem vedea în job-urile care te ţin sclav de dimineaţa până seara pentru 2 bani sau în relaţiile toxice în care unul domină şi îi fură energia celui dominat.

Cei aflaţi sub frecvenţa acestei umbre sunt oamenii care nu se pot relaxa niciodată. Această umbră mai are puterea de a menţine izolarea şi singurătatea. Nu am aterizat pe aici pentru a ne izola unii de alţii, ci din contră pentru a împărtăşi iubirea între noi, în diverse moduri de manifestare cât mai creative. Un alt efect al acestei umbre este tendinţa de a te izola în carapacea ta şi de a nu încerca niciodată să ceri un ajutor celor ce ţi l-ar putea oferi. Uneori linia între demnitate şi egoism e extrem de subtilă. Una e milogeala distructivă care nu duce decât la milă, adică o frecvenţă extrem de joasă, alta e puterea de a cere ajutorul cu demnitate atunci când simţi că nu mai poţi răzbate de unul singur.

A 40a umbră e cea care generează prin emoţiile distructive, bolile canceroase. Boala prinde amploare atunci când cineva nu poate, nu vrea, nu simte propria durere emoţională. El doar o înăbuşă, dar această sufocare refulează către celulele corpului şi de aici până la boală e doar un singur pas. Tu eşti stăpânul sănătăţii tale şi nimeni altcineva. Tu eşti şi cel care îţi creezi boala ta trupească, mintală sau sufletească. Cum? Prin emoţiile pe care le generezi zilnic contra ta. 

Caracterul represiv al acestei umbre este supuşenia. Aici se regăsesc salvatorii celor ce nu vor să fie salvaţi sau învăţătorii care învaţă pe cei care nu vor să fie învăţaţi. Sau cei care iubesc pe cei care nu vor să fie iubiţi. Şi aceasta te secătuieşte în timp şi devalorizarea ta se scurge şi mai mult către nimic. Salvarea din acest tipar toxic se află în stoparea negativităţii şi alegerea unei vieţi constructive trăită în favoarea şi nu în defavoarea ta.

Caracterul reactiv este dispreţul. Negarea furiei provenită din traumele unei copilării dificile. Această negare se transformă în aroganţă, în lipsa de respect a celorlalţi. Efectul e izolarea de ceilalţi şi lipsa comunicării, închiderea inevitabilă în propria cochilie şi identificarea cu starea de victimă.

Când transcenzi umbra epuizării ajungi la primul dar, adică Tăria de caracter. Vitalitatea e cea ce foarte puţin oameni mai simt la momentul actual. Unii habar nu au ce înseamnă vitalitatea pentru că de când se ştiu sunt veşnic ofiliţi, plictisiţi, fără entuziasm şi fără bucurie. Au găsit şi o scuză, că au venit în trup cu o lipsă acută de energie. Şi chiar de ar fi adevărat, oare ce te opreşte să ieşi din această amorţeală şi să îţi încarci permanent bateriile printr-o viaţă creativă şi plină de vitalitate? A crede că ai venit aici din start defect sau păcătos, e o credinţă extrem de limitativă care nu te poate duce decât tot la moartea sufletului. Ridică-te la viaţă  şi ieşi din inerţie ca dintr-un mormânt!

Tăria de caracter te face să spui "da" fără frică sau să spui "nu" fără frică. E vorba de puterea de a trasa graniţe între tine şi situaţii toxice, persoane toxice, activităţi toxice care nu îţi folosesc la nimic. Cu acest dar începi să te apropii de valoarea ta, de autenticitatea ta, de puterea din tine care stă şi aşteaptă să o manifeşti. Acest dar este ca un momento genetic din interiorul nostru ce ne aminteşte de importanţa relaxării. Relaxarea înseamnă a şti să economiseşti energie chiar în timp ce munceşti. 

Dar munca ce este în perfectă armonie cu adevărata ta natură nu este, de fapt, muncă. Ea este bucurie în manifestare şi de aceea, psihic nu oboseşte niciodată. Tăria de caracter însemnă mai mult decât o regăsire interioară, ea poate fi chiar şi înflorirea singurătăţii tale. Creativitatea pură nu se poate naşte decât în singurătate. El prosperă în singurătate, căci singurătatea aici nu mai e egoism, ci e o forţă vitală aflat într-un proces continuu, pururea în mişcare. Cei care au acest dar nu suferă niciodată de singurătate, din contra, chiar o caută. Nu din egoism, ci din valorizarea la maxim a propriului timp. Aşa se nasc şi aceste articole scrise aici. Îmi trasez un spaţiu interior atunci când scriu, spaţiu pe care îl închid sau îl deschid doar atunci când vreau. Nu e vorba neapărat de un spaţiu fizic, cât despre un spaţiu spiritual în care mă afund. În el nimeni nu poate avea acces decât numai eu însumi. 

Pe o frecvenţă şi mai înaltă, tăria de caracter se transformă în darul divin(siddhi) numit Voinţă divină. În această paradigmă noi suntem asemenea copiilor divini ce fac parte din puritatea divină care se află în tot şi în toate. Aici nu mai există separare şi este tocmai acea stare atât de vehiculată în spiritualitate în care se tot spune că suntem interconectaţi şi că suntem Una. Da, e adevărat, suntem una doar atunci când ne ridicăm frecvenţele către această stare siddhică. Când activăm doar din umbră, nu mai putem fi nicidecum, una. Căci cu cât ne ridicăm vibraţia cu atât ego-ul nu mai are puterea să ne domine şi să separe lumina netăiată a iubirii dintre noi.

Acest dar se exprimă tăios, tranşant, convingător, pătrunzător. El nu îţi va indica un dumnezeu dincolo de nori, el va indica mereu doar către tine. Nu îţi va arăta o cale către un dumnezeu exterior, ci îţi va indica doar calea către tine. Ironic, doar când elimini toate credinţele false şi limitative, devii suficient de gol pentru a trăi o astfel de stare. Goleşte-te de tine însuţi, ca să faci loc divinităţii să vorbească prin tine!

Tot strigătul pe care umanitatea îl transpune către un dumnezeu ceresc vin din starea de separare dintre om şi divin. De ce oare strigi la dumnezeu? Pentru că te simţi separat, singur şi gol, spiritual vorbind. Dar când te afli mereu în starea de prezenţă, centrat doar pe divinitatea din tine, atunci nu mai are rost şi sens să strigi către nimeni din afara ta. Tu eşti acolo, stare de prezenţă şi e ca şi cum ai striga tot către tine însuţi. Aici se regăseşte sensul adevărat al relaxării fizice complete. Ea e o stare care e dincolo de puterea de înţelegere a minţii umane. E doar manifestarea voinţei divine prin tine însuţi.

Un comentariu:

  1. Casa mea a fost plină de nesfârșite probleme și mizerie care au dus la divorțul pe care nu mi l-am dorit niciodată cu soțul meu. Totul s-a prăbușit și ne-am dus pe drumuri separate. Am încercat să merg mai departe, dar mi-a fost atât de greu pentru că încă îmi iubeam soțul și fiica mea a plâns mereu dorindu-și tatăl înapoi. Nu am avut de ales decât să caut ajutor, ceea ce m-a determinat să îl contactez pe DR DAWN după ce am văzut atât de multe remarci bune despre munca lui. M-a asigurat că mă împac pe mine și pe soțul meu cu vraja lui de reconciliere pe care a făcut-o. Sunt bucuros să vă spun tuturor că am obținut rezultatul dorit după 2 zile și dragostea și fericirea au fost restabilite și ne-am revenit împreună și cred că va fi pentru totdeauna pentru noi și toate mulțumim lui DR DAWN pentru că a făcut atât de mult pentru a-mi salva familia. . Nu este niciodată prea ocupat să ajute pe cineva. Așa că contactează-l acum dacă și tu ai nevoie de ajutor. e-mail-i acum prin: ( dawnacuna314@gmail.com ) Whatsapp: +3550685677099 / +2349046229159 Acest comentariu de apreciere vine de la Julia Lorenzo.

    RăspundețiȘtergere